PRIMĂVARĂ-N TOAMNĂ

 Vin toamnele iubire, în dans de menuet,

 Cu lacrimi de crăițe, parfum de crizanteme,

 Frunziș de acuarele pe cerul violet 

 Perechi de rândunele pictează-n zbor, poeme,

 

 De-aducere aminte din veri care destramă

 Vrăjita simfonie a macilor plăpânzi.

 Îți locuiesc în suflet, iar dorul meu te cheamă

 Cu fluturi inocenți de dragoste flămânzi.

 

 Cât de naivă-i toamna, cu ploi  ar vrea să spele

 Și pulbere de lună iubirea de blesteme.

 Cum ar putea ea oare, căci dorurile mele 

 Le-au zăvorât ursite cu lacăte de vreme. 

 

 Nu simți melancolia clipitelor ce-aleargă, 

 Cum zile-ntregi și nopți se termină cu tine?   

 Blânzi greieri se îndură o lacrimă să-mi șteargă

 Cântând pe geana ierbii cu-arcușul de suspine. 

 

 Și te trăiesc bolnavă cu sufletul pe jar,

 Arzând dorințe vii în sfeșnice de taină, 

 Egretele sărută un anotimp fugar,

 Tu-mi vei rămâne-un mac de primăvară-n toamnă.