Pot eu să spun că nu mă doare dorul,
Deșertul să îl spulber prin tăceri,
Să-mi cuibăresc în lacrimă fiorul,
Suspin să tăinuiesc în amăgiri?
Pot să pictez un zâmbet în poeme,
Și pe uitare lacătul să-l pun,
Singurătății să îi pun alt nume
Și-n resemnări de taină să m-adun?
Pot alunga iubirea în pulbere de nori,
Destine să strivesc sub tălpile de lut,
Să mă îmbrac cu vise în sute de culori
Și inimii rănite să-i spun că n-o aud?
Pot eu să-ndur când nu te simt aproape,
Când împletesc cărări de-așteptare,
Știi tu vreun leac de dor ca să mă scape
Sau un miracol să te scrie cu uitare?
Pot eu de azi
să-ți spun nu te doresc,
Când totul îmi vorbește despre tine,
Tristețea s-o prefac în rai ceresc
Când sufletul doar ție-ți aparține?
Pot eu să vindec dorul cu umbre de uitare
Și macii de iubire să-i ard în asfințit,
Trăiesc doar cu speranța de toate visătoare
Într-un buchet de lacrimi îți spun cât te-am iubit!
Într-un buchet de lacrimi îți spun cât te-am iubit!
