Știu, nu mă pot opune să dormi conspirativ
Cu un tain de vise clădite din nisip,
Nici să-nserezi pe aripi de-nchipuiri, naiv,
Ținându-te de mână cu umbre fără chip.
Nerostul să-l crezi rost în nopți de dor
nebune
Și creionând pe geam imperii de lavandă,
Cu stele să timbrezi înscrisuri de tăciune,
Într-un sevraj de-arome cu îngeri de zăpadă.
Captiv într-o epavă a orei insomniace
Te mint fete morgane cu umeri de lucernă,
Că fluturi răstigniți, încă respiră-n ace,
Deși aripi în zdrențe s-au stins în alb de pernă.
Cât de-nsetat să fii de-ncerci cu-n ciob de
lună,
Să scoți dintr-o fântână suspin de crisalidă?
Cu trup din vânt cioplit, fragile, se adună,
Neînțelesuri stranii-n veșminte de obidă.
Oglinzi mistuitoare se sparg în zori de cretă,
Când florile de-omăt cern lacrimi de eres,
Adorm chiriașii clipei, iluzia se repetă,
În schimnicia nopții, când îngeri vise țes.