Mi-e tot mai dor de simplitate,
Virtuți ce nu mai sunt la modă,
De sentimente netrucate,
Iubire, fără gust de sodă.
Mi-e dor de grâu fără neghină,
De oameni necosmetizați
Cu surogate de lumină,
Care- nvrăjbesc, dar își spun frați.
Mi-e tot mai sete de-adevărul
Nepervertit de dogme stranii,
Ce șterg păcate cu toptanul
La schimb de taxe. Bieți sărmanii,
Cât de naivi, ce utopie,
Să crezi că poți ajunge-n rai,
Plătind Lui Dumnezeu simbrie,
Când toate, de la El le ai.
Mi-e dor de marii înțelepți
Și de guverne-adevărate,
Sătulă sunt de-atâta șperț
Și spectatori la nedreptate.
Mi-e dor și-aș vrea să ne unească
Vechi idealuri obosite,
Pasiunea dragostei să crească
În inimi frânte, otrăvite.
Mi-e dor și-ngrop orice deșeu,
Eu candidez la veșnicie,
Nu mi-e ușor, dar nici prea greu,
Nu vrei să mi te-alături mie?
Mi-e dor! Cum totu-i efemer,
Ipocrizie, viciu, ură,
Vreau pașaport vizat de cer
Departe de atâta zgură!
