vineri, 3 mai 2013

M-AU SĂRUTAT ZEFIRII


    Când iubești cu toată inima și visul devine realitate nu-ți mai dorești somnul în care să-ți apară visele fiindcă visele tale sunt realitate. Popa Ines Vanda 



 Ce mult am plâns în noaptea răzvrătirii mele,
 Scriindu-ți zi de zi din praf de amăgire, 
 Dar mi-ai răspuns prin fluturi cu aripi arși de stele,
 Dintr-o fântână plină cu lacrimi de iubire. 
 
 În dimineți albastre îți plâng și trandafirii,
 Iubire din iubire șoptesc pline de dor,
 Alungă îndoiala, m-au sărutat zefirii,
 Nici flautul nu plânge, nu-i țipat de cocor.
 
 Aș vrea să-mi torni în suflet tot cerul într-o cupă,
 Măcar pentru o clipă să-mi fii belșug de vis
 Și greierii iubirii să-mi cânte-o zi din harpă,
 Apoi să-mi ștergi păcatul cu aripi de ibis.
 
 Te-mbrățișez cu gândul, te ning cu albăstrele,
 O taină ne unește din zări ce ne despart,
 Un clinchet de speranță în clopot de zorele,
 Destramă blânda lună, destinul ferecat!
 
 Târzia mea romanță cântată de luceferi,        
 Brodează-mă cu slove desprinse din sonete,
 Pictează-mă cu vise, sărută-mă cu nuferi, 
 Învață-mă să strâng tot dorul în buchete!