Când iubești cu toată inima și visul devine realitate nu-ți mai dorești somnul în care să-ți apară visele fiindcă visele tale sunt realitate. Popa Ines Vanda
Ce mult am plâns în noaptea răzvrătirii mele,
Scriindu-ți zi de zi din praf de amăgire,
Dar mi-ai răspuns prin fluturi cu aripi arși
de stele,
Dintr-o fântână plină cu lacrimi de
iubire.
În dimineți albastre îți plâng și trandafirii,
Iubire din iubire șoptesc pline de dor,
Alungă îndoiala, m-au sărutat zefirii,
Nici flautul nu plânge, nu-i țipat de cocor.
Aș vrea să-mi torni în suflet tot cerul într-o
cupă,
Măcar pentru o clipă să-mi fii belșug de vis
Și greierii iubirii să-mi cânte-o zi din
harpă,
Apoi să-mi ștergi păcatul cu aripi de ibis.
Te-mbrățișez cu gândul, te ning cu albăstrele,
O taină ne unește din zări ce ne despart,
Un clinchet de speranță în clopot de zorele,
Destramă blânda lună, destinul ferecat!
Târzia mea romanță cântată de luceferi,
Brodează-mă cu slove desprinse din sonete,
Pictează-mă cu vise, sărută-mă cu nuferi,
Învață-mă să strâng tot dorul în
buchete!