Nostalgici pescăruși au împânzit corăbii,
Sirenele culeg stele căzute-n mare,
Cu aripi creionează cercuri de inimi vrăbii,
Îngeri scăpați din lanțuri întind brațe de
sare.
Algele poartă-n plete ecouri care mint,
Trec inorogi de apă pe valuri marmorate,
Ambrozice-amintiri, aproape că dezmint,
Dor strâns în ghem de stihuri, închise într-o
carte.
Naufragiate gânduri se-ntorc din nou la țărm,
Nu recunosc pe nimeni, pesemne i-am uitat,
Buimaci se zbat profanii în cușcă de
vacarm,
Furtuna de nisip i-a măturat treptat.
Defrișatori de vise, cu ochi de ceruri
goi,
Au secerat hulpav și fără de regrete,
În bernă trec cu visul, ca fumul de
convoi,
Și-n suflet Dumnezeu îmi crește margarete.
