O vară cu furtună și ploi de frământare
Ți-a zăvorât iubirea în amintiri rănite
Și păsări nepereche de moarte-ncepătoare
Conspiră împotrivă-ți cu doruri istovite.
De ce să-ți pese ție daca-i strivit surâsul,
Sau ochii mei vreodată te vor privi prin fum?
Din anotimpuri șterse va respira apusul,
Voi pribegi o vreme prin lan de maci și
scrum.
Voi fi doar o secundă de dor adăpostită,
Apoi vor crește ziduri înalte pân la cer,
Eu îți voi fi tăcere, tu zodie împietrită,
Din interzise vise ne vom privi stingher.
Distanțele vor cerne ninsori de-amărăciune,
Instanțe de-nserare vor semăna doar vânt,
Din lacrimi chihlimbare pe-altar de rugăciune
Vom face cu risipa un ultim legământ.
