Ți-am spus că-i târziu, anotimp efemer,
Vor cerne ninsori peste pași destrămați,
Trandafiri de cleștar înflori-vor în cer,
Cocori frânți de ger vor plânge mirați.
Poți pleca liniștit, uită visul! M-auzi?
Ard stele de ceară în vechiul castel,
Iar nori de-ndoială-n risipa cu surzi
Poeții abstracți îi vor scrie-n pastel.
Închin azi paharul de-absint și îți cânt
Colinda de gheață din joc ne-nțeles,
O clip-am crezut în poveste de vânt,
Când macii iubirii dansau în eres.
Brodez o petală din spinul tăcerii,
Se stinge și umbra perechii de sare,
Ne-mbracă un înger în albul uitării,
Sărut de-amintire îți las la plecare.
Miroase a cer, ne-ntâmplare și frig,
Flautistul îngână un vis care doare,
Cresc nuferi de gheață, nu vreau să te strig,
Nu plânge, asteaptă final de ninsoare!
Nu plânge, asteaptă final de ninsoare!