vineri, 10 iulie 2015

PE MII DE HĂRȚI





 Se poate să te fi știut 
 Din vremea când treceau calești
 Cu vise-n bernă și-n tumult
 Să nu observ că rătăcești.
 
 Pe buze numele-ți sculptat
 L-ai înfrunzit, să știu că-mi ești,
 Să port pe umeri vinovat
 Un dor, pe care să-l nuntești.
 
 Închis ai stat în turn de frig 
 Ca-ntr-o strânsoare fără chei,
 Să nu te chem, să nu te strig,
 Nevindecată să mă iei.
 
 Să-mi limpezești zăpezi și nori
 Și rugi ajunse nicăieri,
 Avar s-aprinzi stinse culori,
 Apoi la îngeri să mă ceri.
 
 Să n-am nici lacrimă sub fard,
 Dar nici cărări să pot pleca,
 În gând să-ți plâng, în trup să-ți ard,
 Doar tu să poți desfereca  
 
 Tăceri din stepe fără rost,
 Să-ți înfloresc în ochi durut,
 Colibri ce nicicând n-au fost, 
 Nesomn să-ți fiu pentr-un sărut.

 Cât ne-am căutat pe mii de hărți,
 În sens invers, pe interzis,
 Pierdute două jumătăți,
 Ce ard în palma unui vis.