Poemul meu de vară
Îl scriu la ceas de seară
Cu roua dintr-o floare
Tu n-ai să știi cât doare
Când
gânduri nerostite
Iubiri neîmplinite
Se spulberă-n amurguri
Sculptând tăceri din muguri
De nenoroc știuți
De vis necunoscuți
Doar mie hărăziți
De dor mereu umbriți.
Și lacrimi împletite
De stele adormite
Destine-n joc nedrept
De-un repetat te-aștept.
O veșnic-amânare
Pe drum de ne-ntâmplare
Cu zori iviți târziu
Umpluți doar de pustiu.
La porți mereu închise
Iubirile proscrise
Mereu însângerate
De teamă amânate
În clopot de-amintire
Sperând într-o nuntire
Ce nu va fi nicicând
Decât în câte-un gând,
Ce-adie ca un vânt
Nedescifrat descânt
De doruri și iubiri
Pe val de amăgiri.
Iubim prea însetat
Ne stingem repetat
Crucificând
dureri,
Fără de mângâieri.
Himere-amăgitoare
De-alinturi trecătoare
Un curcubeu răsare
O clipă de splendoare.
Visele mele
Dansuri de iele
Printre inele.
Aș vrea sâ învăț
Să opresc un răsfăț
De-ai sti, ai rămâne
De azi pânâ mâine
Cânt nesfârşit
De-o viaţa dorit.