luni, 28 iulie 2014

TE VOI LASĂ SĂ CREZI



 Cu rouă de argint brodează magii vise,
 Iar stelele împart explozii de culoare,  
 Luceferi despletesc dorințe interzise, 
 Colibrii jucăuși trec vămi de așteptare.
 
 Am dezlegat cu-albastru vâltoarea depărtării 
 Și în cuibarul clipei am adunat speranțe,
 O salbă de lumină a-nveselit cocorii
 Desferecând minute de-absurde disonanțe.
 
 Pătrar de lună albă din lacrimi mari de perle
 A construit podețuri și punți de rai promis,
 Să poți călători în care de mărgele,
 Iubind fără opreliști ce doar în vis ți-e scris.
 
 Grăbit se-ntorc serafii, cu aripi bat în glastră,
 Pe-o hartă creponată punctează zboruri pare,
 Se-nchină, lasă-n grabă oracol la fereastră, 
 În sfeșnic delirează secunde pe altare.
 
 Au anulat restanțe pe vis și resemnări,
 Timbrând cu armonie consensuri relative,
 Peste-nsetări și arderi, fugare inserări,
 Au picurat lavandă și doruri din misive.
 
 Gondole cu iluzii au amăgit destine 
 La țărmul unei nopți cu false amintiri,
 De-ți  vei aduce-aminte din când în când de mine,
 Te voi lăsa să crezi că-n mine mai respiri.