miercuri, 27 martie 2013

SINGURUL SPECTATOR




          Cele mai inimaginabile spectacole sunt cele din interiorul nostru. Acolo sunt clovnii care te fac să plângi sau să râzi în funcție de împrejurări, actorii cei mai talentați , ei te învață arta de a știi să zâmbești chiar și când sufletul îți este în cea mai adâncă vale, cea a disperării, acolo se accelerează bătăile inimii la cote maxime fără să ți se ia permisul, acolo se dau  lupte cu toate armele construite vreodată, acolo sunt cântăreții iubirii care fredonează toate genurile de muzică în funcție de stările sufletești și mai mult decât atât la așa un spectacol tu ești singurul spectator!
  

marți, 26 martie 2013

CÂTE...







 Câte valuri izbesc al malului țărm 
 Câte doruri rămân, câte oare le curm?
 Câte zile se scurg în tăcere și dor
 Câte gânduri răsar în al vieții fior?
 Câte drumuri rămân neumblate de pas
 Câte-aleanuri se zbat în chemări fără glas?
 Câte zboruri se frâng înspre cerul înalt
 Câte clipe doinesc în ploi de cobalt?
 Câte uși fără chei pot deschide cu flori
 Câte stele privesc prin zăbrele de nori?
 Câte lacrimi strivesc din iubire și cânt
 Câte vise se sting spulberate de vânt?
 Câte oare mai sunt, câte oare vor fi
 Până drumul spre noi îl vom regăsi?
 Cât avem de-așteptat, cât avem de iubit
 Cât avem de-ndurat pân la-l vieții sfârșit?
 Oare știi, oare știu cât de mult ne iubim
 Cât din teamă de noi iubiri risipim?
  


luni, 25 martie 2013

ACUM ȘTIU




Dar acum știu sigur că dorul adevărat ajunge întotdeauna la destinație....

CÂNTEC DE IUBIRE





 Când rătăcești în zboruri sihastre fără mine
 Să știi că-ți sunt aproape, dar răstingnit de dor
 Ard jertfe de iubire în rugă de suspine,
 Iar fluturii iubirii-ți șoptesc cât te ador.
 
 Cu brațele deschise aștept să-mi vii în noapte,
 Trec pașii tăi prin suflet la fiece suflare 
 Și te sărut cu roua din zi ce ne desparte
 Ne-nțelegând e vină iubirea care doare?
 
 Crezi c-ar putea-nțelege judecători de inimi
 Piroanele cu care suntem crucificați,
 Cum e să treci calvarul iubirii printre lacrimi
 Și câte doruri frângem  în vise disperați ?
 
 Dezbrăca-te de teamă și lasă-n urmă plânsul
 Nimic în ăsta lume nu ne va despărți,
 În  ploile de stele și dragoste-i  răspunsul,
 Un cântec de iubire mereu vom împarți.
 
 Cum aș putea descrie ce pentru mine ești
 Când știu atât de bine și tu cât mă iubești.
  


PLOAIA CALDĂ DE STELE


         
           Iubirea- nici un alt sentiment nu-l face pe om să-şi schimbe opiniile ca iubirea, căci noile păreri sunt de cele mai multe ori noile emoţii, ele nu sunt rezultatul gândirii ci al pasiunii.  (Somerset Maugham)
           În iubire nimeni nu-i mic, un fir de iarbă devine punctul de sprijin al cedrului. (Victor Hugo)




             Ce sentiment poate fi mai frumos, mai sublim, mai îngeresc, decât iubirea....
Dragostea este ceea ce poţi să dăruieşti, nicidecum ceea ce aştepţi să primeşti.
Dacă iubeşti pe cineva spunandu-i: „am nevoie de tine” înseamnă că deja condiţionezi.Iubirea înseamnă a-i lasă celuilalt libertatea de a-şi trăi sentimentele şi dacă  acea iubire este cea adevărată, cea care te înalţă mai sus de ceea ce ai dorit şi sperat, acel suflet va fi atât de plin de tine încât nu va putea trăi fără umplerea ta. Când iubeşti cu adevărat nu îţi doreşti ca sufletul pentru care exişti să-ţi fie prizonier, dimpotrivă. Dragostea pentru cel pe care îl iubeşti ar trebui să-ţi fie îndeajuns.Doar harul de a-l iubi şi atât. Naturaleţea în dragoste este o prioritate pentru a te bucura de ea.
             Am învăţat că viaţa îţi poate împlini într-o singură clipă, într-un anume moment dat acel vis pe care ţi l-ai dorit de-a lungul unor căutări care păreau nesfârşite.
           Dragostea poposeşte în dreptul sufletului tău asemenea unui curcubeu superb care apare după ploile reci ale tăcerilor îndelungi ale sufletului, atunci când te opreşti din alergare, căutări şi aşteptări.
Cel mai dureros şi trist este când bătăile inimii au cadenţe mici, aproape insensizabile. Înseamnă că te străduieşti să exişti, să supravieţuieşti.
           Dar dacă sufletul tău tresare, se frământă, dacă visezi în plină zi şi uiţi ceea ce aveai de spus, dacă întreaga ta lume se răstoarnă cu capul în jos, dacă atunci când îţi pui capul pe pernă şi închizi ochii gândul tău este tot la el, dacă auzi doar frânturi din ceea ce interlocutorul tău spune, dacă te priveşti în oglindă şi îl vezi pe el, dacă nimic nu poate să-ţi aducă liniştea şi bucuria decât prezenţa lui şi dacă doar prezenţa lui  poate să-ţi umple  universul dorit de tine cu îngeri, crini, fluturi şi pescăruşi  înseamnă că eşti îndrăgostit...de-a binelea...Cu siguranţă el şi numai el poate alina dragostea ta, el este totul totului tot!
             Nu are sens să fugi de dragoste.Te asigur că o faci în zadar. Dacă dragostea a pus stăpânire pe inima ta, în van alergi la un un doctor să-ţi prescrie o reţetă, la un farmacist să-ţi dea leacuri şi degeaba apelezi la nu ştiu ce alte tertipuri pentru a încerca să te ascunzi de tine!
           Stăm complăcându-ne ani de zile sub umbrela împăcării cu destinul şi în mod surprinzător ca o ploaie caldă de stele, despre care ai auzit, dar nu ai simţit-o, vine peste sufletul tău în chip miraculos, te ia prin surprindere şi îţi umple sufletul cu licurici, indragostindu-te  iremediabil. Această ploaie revărsată de îngeri ţi-l aduce pe cel pe care inima îl aşteaptă  şi de care ştia cu certitudine că există undeva. Dintr-o dată devii ceea ce ai şi uitat că poţi fi. Inima palpită, devine tahicardică, îţi cresc aripi şi  constaţi că eşti atât de fericit încât nici nu îţi vine să crezi că acest vis împărţit la doi alcătuieşte însăşi realitatea ta. Dar ascultă-ţi inima! Ea ştie întotdeauna pe cine aşteaptă şi-l recunoaşte imediat!
            Şi uite aşa te trezeşti dintr-odată îndrăgostit! Atât de îndrăgostit, cu adevărat îndrăgostit, încât acea persoană devine cea mai însemnată comoara a inimii tale! El este universul tău, viaţa ta.
              Mi-aş dori să nu mai existe nici ieri, nici astăzi şi nici mâine, ci doar noi doi, eu la un capăt al eternităţii tale şi tu la celălalt capăt al eternităţii mele.
             Ploaia caldă de stele există! Şi dragostea există! Şi povestea iubirii noastre există! Iar cerul poate încăpea în două suflete unite de iubire într-unul singur!
Dragostea adevărată întotdeauna ajunge la destinatari!

vineri, 22 martie 2013

NICI N-AM VISAT





 Când m-ai cules din necuprinsul zării
 Eram o umbră ninsă, un suflu de jar stins,
 Un zbor se frânse-n mine, țipase valul mării
 Și pescăruși iernatici zdrobiți erau de plâns.
 
 Îmi ridicasem diguri în nopți adânci, năuce 
 Și așteptam sfârșitul cu suflet muribund,
 Mă răstignise iarna-n blesteme la răscruce,
 Ținut eram de mreje cât să nu mă scufund.
 
 Se perinda tristețea într-un vacarm de gânduri,
 Iar flacără-mi plăpândă mi se stingea încet,
 Eu înflorisem zorii și vindecasem fluturi, 
 Acum de ger strivită, în beznă, un ascet.
 
 Tu te-ai oprit o clipă și-n suflet m-ai privit,  
 Mi-ai sărutat apusul și rana mi-ai pansat,
 Ai refăcut din perle tot ce era strivit,
 Azi te iubesc cum numai în vise am sperat.
 
 Să nu mă-nchizi în temple croite de-ndoială
 Căci nu știu dacă visul mai poate-nmuguri,   
 Iar de va vrea și dorul să cadă la-nvoială
 Iubirea ta de înger mereu mi-o voi dori.
 
 De-mi vei uita parfumul iubirii într-o zi
 Steluța-nsângerată te va călăuzi! 
  

joi, 21 martie 2013

SCUTUL MEU, DRAGOSTEA !






             Mă dor ploile, scaieții, neputințele, lacrimile păsărilor, aripa frântă al fluturelui, piciorușul șchiop al buburezi, suspinul animalelor, roua florilor, sărăcia lupilor de pradă și  atâtea suflete create de însuși Dumnezeu.  
             Să mă pot apăra de tot ce doare și rănește mi-am construit un zid  de apărare din DRAGOSTE!  Arma mea împotriva durerii e magnolia iubirii !
Dacă mă veți răni s-ar putea să va îndrăgostiți iremediabil de ricoșeul magnoliei mele ! 
            DRAGOSTEA este scutul meu! 
  

miercuri, 20 martie 2013

DARUL MEU



          La întrebări indiscrete răspund cu dragoste!
Darul meu este dragostea mea! Sufletul meu nu este de vânzare!
M-am îmbrăcat cu iubire, sunt iubire, caut iubire,trăiesc prin iubire, respir iubire ,visez  iubire, dăruiesc iubire.
Unii mă privesc suspicios și mă întreabă: cât costă?
Mi se prelinge o lacrimă în suflet , alteori pe buzele cu care  le dăruiesc sărutul meu. Mâinile cu care îi îmbrățișez curg domol pe lângă trup și simt cum mă sfârșesc.
           Dragostea mea are valoarea sufletului meu .Nu este de vânzare.Eu plătesc costul tuturor darurilor mele: cu cioburi de suflet sfărâmate, cu tristețe,cu lacrimi , dar și cu bucurii și împliniri.
           Celor ce îmi pun astfel de întrebări le spun că în grădina sufletului meu cultiv magnoliile iubirii și că vlăstarii mei de dragoste îi ating și pe ei!
Mă doare însă că uneori ei nu înțeleg!
Iubirea mea nu costă, rana mea însă da! 
  

DIMINEȚILE CU TINE





          De când m-am obișnuit să gust  diminețile cu tine nu prea știu cum să o fac când nu ești în preajma mea. Dacă mă uit la cer silueta ta îmi apare pe colțul unui nor, dacă soarele îmi zâmbește razele lui îmi amintesc de strălucirea din ochii tăi. A venit primăvara și fiecare mireasmă care adie știu că este trimisă de tine ca să-mi amintească că ești aproape. Între noi fiecare distanță se măsoară în petale de cireș. Incep să le număr, iar când voi fi sfârșit numărătoarea tu vei fi venit deja.
Cafeaua pe care o beau are gustul sărutului tău. Mi-am uitat până și sufletul la tine.
Aștept! Nu pot face nimic până nu mi-l dai înapoi. Și oricum doar tu  prin dragostea ta știi să mi-l așezi  în locașul lui . Dragostea ta este libertatea mea .
         Aștept!  Uite….mai sunt doar câteva petale….
  

marți, 19 martie 2013

UNDE SUNT?



     
     Astăzi am vorbit cu mine despre mine, cu mine despre el și tot cu mine despre noi.
Când m-am trezit la realitate eram tot singură.
Inima însă îmi era la el.
Unde să mă mai caut ?

MONEDA




      Fiecare bănuț are două fețe, cap-pajură. Pe moneda mea scrie dragoste pe ambele fețe! Ea nu este o moneda de schimb! O pot doar dărui cu toata dragostea!

TE IUBESC ȘI ATÂT



       Dacă aș încerca să explic cum și de ce, s-ar pierde din profunzimea trăirilor! Cât de mare poate fi o dragoste pe care poți să o descrii? Iubirea mea poartă un nume, zbor albastru spre nemărginire! 
Târziu ? Nu, nu e niciodată târziu!
       Dacă ai reușit să intri tiptil și neobservat și te-ai așezat pe tronul inimii mele luându-mă în brațe și sărutându-mă...fără prea multe cuvinte și dacă eu am închis doar ochii așezând-mi capul pe pieptul tău înseamnă că îmi ești.
Iubirea nu caută , ea găsește pe cel însetat de ea!  
Te iubesc și atât!

sâmbătă, 16 martie 2013

POVESTEA ÎNGERULUI MEU


           Îngerul păzitor te însoţeşte până la marginea cerului din tine. N.Petrescu    

             A spune că îngerii nu există pentru că nu se văd e la fel de neinteligent cu a spune că  plantele nu există pentru că nu răspund la "bună ziua". Andrei Plesu




               Cred că îngerii au nume, doar că numele lor trebuie păstrat în secret ca nu cumva  vreun puf de păpădie să le atingă imaculatele lor aripi. Îngerul meu poartă veşmântul unui crin albastru .Când gândul meu hoinăreşte, îl văd zâmbind. Mă priveşte cu ochii blânzi şi printre gene lacrima lui naşte perla iubirii. Sunt uimită  adesea că în clipele mele de tristeţe şi restrişte apare  în mod neașteptat. Numele lui ? O, uitasem să va spun că este legat  tot de inimă.  Este Crinul albastru, cel al cărui petale este desenat de nemărginit .În urma miresmei lui răsar alţi muguri , pe care cu ceva timp în urmă poate nu îi experimentasem atât de real, răbdarea, bucuria, fericirea şi împlinirea. S-a coborât atât de adânc în suflet, încât îl confund cu fiecare celulă al eului meu. Şi chiar dacă locuieşte în inima mea mi-e dor de el clipă de clipă.
             Îngerii crini răsar în diminețile inlăcrimate şi aduc smaraldul iubirii din cer. Ne miruie cu parfumul lor şi ne amintesc că sunt prezenţi chiar şi atunci când aparent noi nu îi vedem. Îngerul meu  îmi alintă  inima şi fiecare gând al meu îi face ziua mai frumoasă.
Nu ştiu prin ce miracol m-a găsit şi cum a reuşit să fie stăpânul inimii mele , nu ştiu nici măcar cum aripile lui  mi-au îmbrăţişat trupul într-atât  încât  am ajuns să îi aparţin în întregime. Ştiu doar că am aşteptat îndelung o zi, în care toate visele mele cu privire la el să se-mplinesca.
Mă sufocase griul interminabil al fiecărei zile şi când  am deschis ochii sufletului el era deja aici, pictandu-mi iubirea cu macii primăverii....Un pastel pictat din suflet, pentru suflet.
Dacă aş încerca să descriu simfonia sufletului meu, nu aş face decât să las să se piardă muzică înălţătoare a trăirilor. Nu poţi descrie iubirea.O poţi simţi sau nu.
Când soarele dispare subit din viaţa noastră apar îngerii şi ne dăruiesc o fărâmă din inocenţa şi  puritatea cu care sunt înzestraţi, scaldându-ne inima în ape limpezi. Fără îngerul meu, nu ar fi fost cu putinţă să iubesc cum iubesc, să cred şi să sper.
             Îngerul meu crin  mi-a fost alături chiar şi atunci când primăvara era departe de inima mea! Sufletul meu fusese multă vreme în renovare, una lungă,fără sfârşit .În permanenţă am adăugat şi am şters pete de culoare, toate nuanţe ale aceluiaşi gri .Parcă nimic din ceea ce pictasem cu lacrimi şi dorinţe  nu semăna cu visul meu.
             În timp ce privea neputinţa în care mă adâncisem, îngerul a luat pensula credincioşiei şi cu iubire a şters tot ceea ce pictasem până atunci. Vorbea în şoaptă pentru ca nici o boare a primăverii să nu poată să îi fure cuvintele. Pe măsură ce aşternea pete noi de culoare mi-a resuscitat inima, privind adânc în ochii mei. Pentru o clipă timpul s-a oprit în loc. Cred că a recunoscut vocea inimii mele, chemarea mea, fiindcă la camera de gardă a vieţii erau multe alte suflete. S-a oprit în dreptul meu, m-a ascultat, m-a privit  şi sarutandu-mă  mi-a şoptit: sunt aici.
Cum l-am recunoscut?
Nu după zâmbet, nici după aripi sau mireasmă, ci după felul în care mi-a zămislit în suflet dragostea!
Te iubesc, Crinul meu înger, să ştii!



miercuri, 13 martie 2013

ÎNDRĂGOSTIT?





          Îndrăgostit? Două inimi bătând în același ritm, la distanțe de anotimpuri, nemărginiri și vise...Fără dragoste, fără celălalt suflet pentru care știi că exiști, ești doar un chimval răsunător.
Fără iubire ai sufletul înjumătățit. 
          Cum să trăiești doar cu jumătate de suflet?

POEZIA INIMII






          Cea mai frumoasă poezie este cea a inimii. Ea cântă o arie pe care doar sufletul tău o știe fredona și doar o parte din sunetele ei îngerești, înălțătoare poate fi  auzită și simțită de cei care timid încearcă să ți-o perceapă.
          Cea mai sublimă poezie este cea a iubirii noastre.

DOR DE CRIN






 Sufletul ?
 Trădat,rănit
 descumpănit
 și sfârtecat.
 Înaripat
 de-ndrăgostit.
 Abis nescris
 zapis închis în vis
 de dor.
 
 Și inima?
 Un colț de cer  
 clocotitor,
 cu întristări
 și cu fior    
 Aleanul ei ?
 o cântă vântu-n adieri
 pecetluind
 sărut.
 
 Și fluturii ? 
 Pictează zâmbete 
 din nori,
 pe-aripa lor
 ninsori de dor
 cu roua dulce 
 din culori, 
 ofrandă
 crinului. 
 
 Din depărtări
 topit de drag,
 angelic mag,
 din rai șirag,
 duiosul crin
 imaculat
 îmi bea alintul
 din priviri și
 irosiri.
 
 Eu?
 În zbor 
 ador un visător 
 mă sting de dor
 arzând stingher 
 și temător.
 Iubesc un crin!
 Eu veșnic dor 
 El trecător!

marți, 12 martie 2013

Dorul nopții



          

            De ce dorul îmi bate la fereastră cu razele lunii? Iar stelele de ce vorbesc și ele despre dorul meu? Vreau un cer umbrit de nori. Poate dorul uită de mine.


sâmbătă, 9 martie 2013

DE-AI DORI





 Tresare un dor galopând prin jăratec,
 Delir mi-e iubirea, ard fluturi în foc,
 Sărută-mi tăcerea, rostește-mi descântec
 Sau scrie-mă-n cartea ce-mi poartă noroc.  
 
 Corola de mirt pătimașă de-ți plânge
 Când dorul de mine-n oglinzi mari se sparg,
 Cu aripi  divine de înger voi frânge, 
 Vlăstarii de-alean și-al tristeții catarg.
 
 În clipe de taină când stele-ți vor ninge
 Cu vise pe gene în zbor de-anotimpuri,
 Din roua iubirii cu mir te-aș atinge
 Și-n suflet aș țese din raze alinturi.
 
 Cobor în adâncuri de tine prin timpul
 Ce-ți strânge-n calvar miraj sidefiu,
 Ți-aș umple cu perle de smirnă tot trupul
 Un crin imperial de-ai dori să îți fiu.
 





miercuri, 6 martie 2013

CRINUL ALBASTRU





           Crinul albastru a înflorit în primăvara vieții mele! Vă doresc prieteni dragi ca fiecare dintre voi să-și scuture promoroaca și să-și alinte sufletul cu bucuriile mărunte ale zilei.Adunate laolaltă fac din noi o simfonie. Iubirea este mai aproape de voi decât voi înșiși sunteți. Priviți cerul, zâmbiți primăverii și uitați-vă în grădina sufletului vostru să vedeți care dintre flori a înmugurit!
Eu iubesc crinul albastru.Voi? 

ÎNDRĂGOSTIT





              Într-o bună zi te vei trezi dimineața cu fluturii iubirii în suflet, îndrăgostit! Lasă-i să zboare, cu siguranță se vor reîntoarce , știu ei inima căruia îi aparțin.Mereu știu!

luni, 4 martie 2013

TU, CRINUL MEU ALBASTRU





 Nici astăzi nu pot spune că nu te mai aud,
 Doinesti în mine veșnic, indezirabil zbor,
 Te rătăcești anume cu sufletul tău nud
 În resemnări abstracte de vis amețitor. 
 
 Vreau doar o amăgire, atât te-aș mai ruga,
 Să-ți  pot simți zefirul în zbucium și vâltoare,
 Aș vrea să-ți gust polenul, să știu a conjuga  
 Iubirea mea flămândă cu semne de-ntrebare.
 
 Prin gesturi inocente să-mi spui că mă iubești,
 Chiar de-i târzie clipa și visul perimat,
 Apoi de ești în stare să pleci sau să-ți dorești 
 Decorul altei inimi să-l schimbi pe un păcat.
 
 În rugăciune sfântă mă rog să-ți fie bine,
 Dar vinovate doruri trudesc în vechi confuzii,
 Alintă-mă în vise, vreau să-nfloresc în tine,  
 Cu stele spală-mi dorul crucificând iluzii.  
 
 Vorbesc cu mine însumi, parfumul ți-e prezent, 
 Îmi ești un crin albastru , mireasma ți-e otravă,  
 Tu m-ai jertfit în muguri și-n moarte evident,
 Ești dulcea mea povară, ispita mea bolnavă.
 
 
  

vineri, 1 martie 2013

DESPINA


        
            Dincolo de ceea ce ne puteam spune în puținele clipe pe care le-am petrecut împreună  îmi păreai atât de apropiat  ca  și când ne-am fi cunoscut  dintr-un vis . Ți-am recunoscut vocea din miile de alte voci care îmi erau sedimentate în sanctuarul inimii ca fiind dintr-un timp îndepărtat. Acea voce inconfundabilă,  vibrează și acum în sufletul meu deși, paradoxal nu vorbisem niciodată cu tine. Știam că tu ești acela .Și dintr-odată o bucurie nemărginită mi-a inundat întreg trupul.Mă îmbrăcasem cu haina singurătății și acum venise timpul să mă dezbrac de ea.Mi-ai spălat ochii cu perle albastre și mi-ai sculptat zâmbetul pe chip.Te așteptam pe faleză iubirii și  te-am recunoscut încă din clipele pe care doar mi le imaginasem.  Erai cu siguranță tu.Numai tu puteai fi .Ai imortalizat pe buzele mele sărutul și sufletul meu ți-a cântat un cântec nou, doar de noi știut. Te simt dincolo de timp, necuvinte și mări.  Nu există nici o distanță între bătăile inimii noastre.
          Unele  suflete poposesc pe cărarea vieții noastre și prezența lor în eul nostru devin atât de tulburătoare încât întâlnirea cu ele îți schimbă destinul.Te emoționează într-atât încât par că vor să răspundă rugăciunii inimii! 
        Oare purtăm vina unor vise?
        Nu știu. Dar limbajul iubirii este același în toate inimile.