vineri, 28 februarie 2014

MI-E DOR DE-O ÎNFLORIRE






 În ochii tăi albaștri respiră valul mării, 
 Doinind cu glas de îngeri cântările cerești,
 Dansează-n salbe iriși în șoapta primăverii,
 Pictezi cu ploi de vișini pastele de povești!
 
 Verset de rugăciune din Psalmul de iubire
 Îmi luminează gândul când se adună norii,
 Mă-mbraci în strai de stele, gravezi mărgăritare,
 Alungi din mine temeri, cu zâmbete-mi țeși zorii!

 Cu râuri de iubire îmi speli lăstarii spini
 Și reaprinzi făclia dorințelor din vis,
 Deschizi a ușii suflet cu lacrimă de crini,
 Ești taina mea sfințită, poem de rai promis!

 Iar când mă rătăcești în toamne fără vină,
 Trimiți perechi de fluturi să cearnă-n păr smaralde,
 Reinventând solstiții cu stea de mag divină. 
 Nescrise anotimpuri rămâne-vor să scalde,
 
 Restanțele de vreme în care-am pribegit 
 Uitând de taina sacră, eternul legământ,
 Prin care două inimi cândva și-au întregit
 Pe-altarele iubirii  un vis sub  jurământ!
 
 Mi-e dor de-o înflorire-n parfum de trandafir, 
 De pescăruși albaștri cu aripi cristaline,
 Mi-e dor de tot ce-mi ești, de clinchet de zefir,
 De clipa-n care îngeri ne-au miruit destine!
 

duminică, 23 februarie 2014

UN GÂND PENTRU TINE



 Chiar de voi muri, voi înflori în tine
 Alt mugur
 Verde, albastru, violet
 Și te voi iubi la fel 
 Poate mai mult, 
 Numai să mă recunoști
 Și să-mi spui doar o dată, 
 O singură data 
 că mă iubești și tu!
 Chiar de mă vei minți,
 Lasă-mă să cred 
 Ca prima oară
 când de-abia înmuguream în tine!

vineri, 21 februarie 2014

DĂRUIND VEI DOBÂNDI! ATENŢIE CUI ŞI CÂT!







             Păcat că uneori ne dedicăm într-atât încât uităm de noi!
"Dăruind vei dobândi " această este normalitatea! Dar din păcate tot mai des mi se confirmă proverbul biblic " Să nu daţi câinilor lucrurile sfinte şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, că nu cumva să le calce în picioare şi să se întoarcă să va rupă."(Matei 7:1-6)
            Un om drept va judeca mai întâi lucrurile din viaţa sa şi doar apoi va judeca pe alţii cu scopul să-i ajute şi nu că să-i condamne. Exemplul cu paiul şi bârna, arată bine că scopul judecăţii este să-l ajuţi pe om să depăşească sau să se elibereze de neajunsurile din caracterul sau. Un om făţarnic însă, nu se va judeca pe sine, ci va închide ochii la marile lui neajunsuri şi nelegiuiri pe care le comite, dar va judeca lucrurile mici din caracterele şi vieţile altora.
Nu este mportant ceea ce crede sau nu cineva despre noi ! Important este ca noi în cugetul nostru să fim pe deplin convinşi că ceea ce facem şi spunem este drept , curat şi făcut din dragoste! Opiniile pozitive sau negative ale unuia sau altuia nu au relevanţă ! Ceea ce crede Dumnezeu despre noi are valoare, restul vorbe în vânt!
O spun din poziţia celui care dăruieşte cu toată dragostea, necondiţionat şi totuşi loviturile cele mai dure le-am primit de la oameni cărora m-am dedicat într-u totul! Totuşi, acest lucru m-a făcut să îi privesc cu şi mai mare dragoste, să le ofer circumstanţe atenuante şi mai mult decât atât să nutresc o milă nemărginită faţă de ei! Este cumplit să ai sufletul mic !
                  Cei ce se aseamănă se adună ...mai sunt şi cei care vor să îşi sădească bălăriile printre magnolii, dar nu rezistă mult! Fiindcă parfumul florilor îi ameţeşte şi ori se retrag de bunăvoie, se autoelimina, ori cad seceraţi de propria lor otravă!
                Din păcate oamenii au uitat să trăiască în normalitate! Nimănui nu i se cer lucruri imposibile! Dacă eşti şi rămâi OM în orice circumstanţă, dacă respecţi valorile şi te comporţi cu semenii aşa cum şi ţie ţi-ar place să se comporte ei cu tine dai dovadă de caracter şi bună credinţă! Nu este greu să fii OM, le este greu unora să îşi amintească!
De multe ori dorind să îmi autodepăşesc limitele am plusat faţă de anumiţi oameni dorind ca prin dragostea necondiţionată pe care le-o dăruiesc să le schimb mentalitatea uitând că oricât m-aş strădui eu, dacă nu sunt atinşi de Duhul Lui Dumnezeu toată dorinţa mea este în van! Mai mult decât atât i-am găsit nevinovaţi fiindcă ei nu că nu vor, nu pot să înţeleagă ! Nu au capacitatea nici intelectuală şi nici sufletească de a înţelege pe de-a-ntregul ceea ce tu ai dorit să le transmiţi ! Unora doreşti cu tot dinadinsul să le oferi un dar (spiritual, desigur) şi ei îl refuză categoric, fie că sunt legaţi la ochi cu batista indiferenţei, fie că au sufletele mici, fie că suferă de mândrie dusă la extrem.                    Cam greu să educi un om matur ! Educaţia începe încă din prima zi a venirii noastre pe lume! Mai există şi autodidactica, dar puţini sunt cei care se străduiesc ! Nici nu ştiu...indiferenţă, încredere neclintită în părerea lor, chiar dacă le dovedeşti cât de tare greşesc, îngâmfare sau o inteligenţă precară !
               Părerea mea este că de la fiecare om poţi învaţă ceva bun. Important este ca din multitudinea de informaţii primite zilnic să cerni sita ! Ni se spune "Cercetaţi toate lucrurile şi alegeţi ceea ce este bun!" Depinde de fiecare din noi cum cercetăm şi ce sită folosim. Dacă este una deasă cu atât mai bine!




joi, 20 februarie 2014

MINUNE SAU BLESTEM?





 Trec trenuri fără țintă, în gări fără oprire,
 Iar casa de bilete a dispărut subit,
 Nu-i cine să mai creadă, să cumpere himere                  
 Spre vise interzise, ce-ncep cu un sfârșit!
  
 Ne confundăm în ceață cu mii de călători,
 Căutându-ne bezmetici în stații și vagoane,
 Ne-ntrezărim prin lacrimi de viscol și ninsori,
 Doi clandestini haotici pe-a vieților peroane!
 
 În clopotele iernii zăpezile suspină,
 Și fiece secundă e-a timpului trădare,
 Vedenii pretutindeni, voci stinse, în surdină,
 Pulsează-n inimi taine, iubire și candoare. 
 
 Se nasc sub pleoape îngeri când doruri ne cuprind,
 Ne-alintă Carul Mare în curcubeu de flori,
 Noi veșnice iluzii spre nicăieri gonind,
 Cu rătăciri confuze în palide culori.
  
 Un paradox iubirea, licoare dulce-amară,
 Divine constelații, amnezice-nfloriri,
 Altoi de spini si crini, absint de lăcrămioară,
 Mă cauți unde nu sunt, ci-n rouă de-amintiri.

 Iubindu-mă m-alungi, când din tăceri te chem   
 Și te resping potrivnic din șoapte fără rost,
 Pastele pe nuanțe. Minune sau blestem?
 Cu câte vise frânte plătim iubirii cost?






joi, 13 februarie 2014

DEPARTE TU, DEPARTE EU






 Departe tu, departe eu, înspre niciunde, nicăieri, 
 Ca două aripi de cocor, ce nu se-ating în zborul lor,
 Himere-n vis de primăveri, impare umbre dintr-un ieri,
 Ninsori de patimi în cuptor, destine, legi de muritor!  
 
 Scrisori  în șoapte de zăpezi, miraje-n care sper să crezi,
 Două magnolii despărțite, de anotimpuri diferite,
 Nostalgic pian doinind amiezi, împărații de fluturi verzi,
 Speranțe parcă ațipite, cerșind secunde risipite.
 
 Trecute veri de amintire, mir de lavandă și iubire,
 Departe tu, departe eu, blestem țesut cu fir de zmeu,
 Poeme îngeri, plâns de mare, sorți ferecate-n scoici de sare,
 Parfum de clipe, tu și eu, în răsărit de curcubeu!
 
 Pășind spre-nalt, relicve vise, pastel de gânduri interzise.
 Vor înflori petale oare în roșu mac de sărbătoare?
 Tăcere, dor, solstiții scrise, de zodii ninse, compromise,
 Eu nu mai sunt, nu ești în stare să alungăm din înserare!
 
 Un timp oprit în alte vremi, din care mai mereu mă chemi,
 Suspini adânc în ochii mei, cu flori din lacrimă de tei,
 Înduri tăcerile și gemi! Iubirea mea de ce te temi?
 Se scurge cerul pe alei! Te-aștept, mi-e dor! De ce nu vrei? 
 





miercuri, 12 februarie 2014

MAI MULT CA NICIODATĂ






 N-am vrut nicicând să știi viorile cum plâng,
 Solfegii necântate, secunde-n care mor,
 Nici de amurg bolnav, când visele se frâng,
 Însângerate toate în anotimp de dor! 
 
 Învață-mă să pot să nu te mai iubesc,
 Strivește-n mine dorul și tot ce-ți aparține!
 În colțul tău de suflet tăcut mă cuibăresc,
 Fără să-ți cer nimic, doar să respir prin tine.
 
 Iar de-am să mor puțin în ierni de resemnare,
 Îngroapă-ți deznădejdea în pulberea-nghețată,
 Iubire, lacrimi, vise și maci de întristare,
 Aruncă-le-n abise, în marea-nvolburată!
 
 De pescăruși nostalgici în țipete și-oftat
 Îți vor aduce-aminte de aspre nedreptăți,
 Tu uită-i și alungă-i, nu știu să-i fi chemat,
 În rana lor vom plânge etern nemângâiați!
 
 Nimic să nu te doară, nici lacrima-ntre gene,  
 Păstrează-mă străină, în toate vinovată,
 Iar de ți-am fost târziu sau poate prea devreme, 
 Mă iartă, te iubesc, mai mult ca niciodată!
 


marți, 4 februarie 2014

FLUTURI SI IUBIRE



.

 A nins un fluture pe-o floare
 Cu îngeri albi din ochi zglobii,
 Mărgea sărut plin de candoare,
 Gravând in suflet papadii!

 A plâns un fluture de teamă
 Că va-ngheța de-atâta ger
 Și-a frânt aripa și te cheamă
 Să-i torni balsam de mir și cer.
 
 Mi-a scris un fluture răvaș
 Despre aleanul ce-l respiri,
 Cine-a plecat, cine-a rămas
 Să se dezmierde-n amintiri?
 
 Iubiri și fluturi fără vină 
 Arzând culori,  înspre apus,
 Jertfind parfum de stea sulfină,
 Cerșind aripi de zbor în plus. 
 
 Vino acum cât sunt, cât poți
 Mi-e dor, de ce să te tot mint?
 Ne fură vise anii, hoți,
 Te vreau etern, deși dezmint!
 
 Mor fluturii  răpuși de dor,
 Înțelegând că-i nefiresc
 S-adoarmă triști pe fum de nor
 De mă iubești, cât te iubesc!
 

                                         


.