E noaptea mult prea lungă și visele prea
scurte,
La braț cu nostalgia apuselor iubiri
Din gânduri nerostite și dor ce ne
desparte
Îmi împletesc dorințe, retorice trăiri.
La granița stelară lumini incandescente,
Hoinară fără tine, pribeagul meu absent,
În neguri ce suspină și vise inocente
Speranțele îngână minute din prezent.
Mă farmecă
iar clipa salcâmilor în floare
Și crește-n mine setea dorinței pentru tine,
Eu știu că simți sărutul în iarbă
de-așteptare,
Vreau să rămâi o noapte rătăcitor în mine.
Să ne plimbăm de mână prin galaxii albastre,
Să ardem împreună tot focul din priviri,
Să fie trupul nostru o torță-n sărbătoare
Și serafimi
să cânte în roșii trandafiri.
Aș vrea ca visu-acesta să nu se mai
sfârșească,
O noapte, numai una să ne plimbăm prin maci,
Doar ochii blânzi de lună prin gene să
privească,
Un crin să-ți fiu în suflet, cu tine să mă-mbraci!