marți, 29 ianuarie 2013

FLUTURE SAU AMAGIRE




 Mai rămăsese-n mine puțin din ce mi-ai dat
 Doar urme vagi de vise și praf de șoapte blânde,
 Mireasma unui zâmbet și strune ce-au oftat,
 Cuvinte îndoliate , scrisori de dor  flămânde.
 
 Hotarul ne desparte de țărmuri siderale,
 Nimic din valsul serii nu-mi mai alină ploaia,
 Cresc nuferi  de tristețe în liniști demențiale,
 În suflet nori de vrajbă, ne-nvinsă  vâlvătaia.
 
 E moarte în cuvinte și nopțile  constrângeri,
 Potrivnice  dorințe se prind iarăși în horă,
 Colierele de gânduri curg oarbe de înfrângeri,
 Pungașul, hoț de vise dobândă  ne imploră.
 
 Ninsori ne spăla trupul de iarna-nstrainării,
 Iubiri agonizante de dor sunt  rătăcite,   
 Ne-am despletit de vise, ne vindem dezbinării
 Și îngerii iubirii plâng lacrimi infinite.
 
 Din albele înghețuri  prin pulberi de chemare
 Miros de levănțică mă-mbată de iubire,
 În straiele-nserarii  speranță, disperare,  
 Ești rai de fluturi tandri sau doar o amăgire?
 


luni, 21 ianuarie 2013

TE-AM GĂSIT


 
 M-am strecurat în noapte timid în al tău vis
 În chip de înger tainic  sărutul să ți-l fur, 
 Din scoici de mări albastre, petale de narcis  
 Ți-am desenat pe buze a farmecelor nur.
 
 Cu sufletul în rugă, dorințe-n ghilotine
 Te-am scris cu necuvinte și doruri în delir,  
 Să nu te uit vreodată când merg pe căi străine,
 Secundele-mpietrite să pot să îți răsfir.
 
 Prin multele hârtoape e drumul lung spre tine
 Se tânguie piciorul de pas împiedicat,
 Constrângeri solitare și zi ce nu mai vine,
 Sub pleoape constelații orbite de oftat.
 
 Nesomnul tău veghează la clipele cu mine
 Regretul că-nserarea nepăsătoare tace,
 Ne macină lăuntric povara din destine
 Și dorul ne adoarme-n străine carapace.
 
 Mai urc câteva trepte și sufletu-ți răpesc, 
 O punte din iubire și dor ți-am zămislit,  
 Din dragoste pot stele  din loc să le urnesc
 Îmi ești răspuns de taină, miracol înfrunzit.
  

sâmbătă, 19 ianuarie 2013

       
       Cât de mulți stau îngrămădiți în sufletul nostru neștiind defapt
cât de însingurați suntem ! 


     
    Trebuie să existe CINEVA, UNDEVA, care CÂNDVA să poată fi CINEVA în sufletul CUIVA!



luni, 14 ianuarie 2013




        În general oamenilor le place să li se spună ceea ce vor să audă.Eu pot doar să spun că în sufletul meu arde flacăra iubirii. Nici un vers,nici un citat, nici o carte oricât de meșteșugit ar fi scrisă, nici o literă nu poate descrie iubirea ca simțământ.Fiecare dintre noi are un loc special în inima cuiva și acel loc nu poate fi înlocuit de nimeni și nimic.Iubirea este un sentiment unic trăit și perceput de fiecare în parte în moduri diferite.Iubirea poate fi înteleasă când o trăim și poate nici atunci pe deplin.Percepția acestui sentiment este unic pentru fiecare suflet în parte. Noi empatăm cu anumite suflete fiindcă vibrăm în aceeași tonalitate. Iubirea pe care o căutăm ne va schimba viața dacă avem harul de a o găsi. Uneori trebuie să pierdem zile, ani , suflete pentru a o întâlni. Alteori pierdem omul drag și de-abia atunci realizăm că acela era defapt acea jumătate indispensabilă. I-am cerut lui Dumnezeu să îmi dăruiască după voia Lui ceea ce consideră că mi se potrivește. El mi-a dăruit viața pentru a mă putea bucura de iubire.Eu iubesc darul Lui și ea îmi face un regal zi de zi dăruindu-mi-se! Iar vârsta inimii nu se măsoară în ani. Întotdeauna va exista dreapta și stânga, binele și răul, cer și pământ, rai și iad, dar există și răscruci.Alegerea drumului aparține fiecăruia în parte. Din păcate nu există garanție că alegerea este cea corectă.... Cred că cea mai frumoasă poveste a vieții se scrie cu vise,dragoste și lacrimi!Nu știu dacă e mult sau puțin,dar viața lăuntrică este întotdeauna mai frumoasă decât cea reală.Acolo suntem noi cu noi,fără ochiul vigilent al celor din jur, a judecății, a criticii . Cei care ne privesc din exterior sau pe gaura cheii nu fac altceva decât să demoleze și să iscodească sentimente pe care doar sufletul nostru le știe cu adevărat și le trăiește.Suntem o conglomerare de clipe alcătuite dintr-un amalgam de trăiri! 

   Într-o lume buimacă eu alerg doar la maratonul dragostei și sper ca la capătul drumului, când îmi voi sfârși alergarea să mă pot privi în oglinda sufletului și să mă sting liniștită.Iubirea m-a ales. Eu am deschis doar portița inimii!








sâmbătă, 12 ianuarie 2013

MĂ TOT ÎNTREB



Coboară-mă în tine să nu mai știu ce-i dorul,
Să-ți locuiesc în suflet la fel ca-ntr-un ghioc,
Oprește-mi alergarea în care-mi caut norocul,
Transfugelor clipite ce-n goană-s în galop.

Învăluie-mă-n lacrimi de netrăite vise
Ca răsăritul zilei să pot să ți-l nuntesc
Secunda de restriște s-o stingi cu doruri ninse
Alungă-mi orice temeri din zborul meu lumesc.

Resfira-mi cu iubire amarul din privire
Și calendarul zilei oprește-l pentr-o zi,
Chiar dacă-i amăgire, să mai gustăm iubire,
Nepăsător, chiar moartea putea-v-atunci veni.

Să-ți plângă raza lunii în șoaptă la ureche,
Să poți simți dezastrul risipei noastre-n doi
Și nesortite vise-nmultite in pereche
Ca rădăcini de arbori sa urce printre ploi.

La fel precum o moară ce-și macină făina,
Rătăcitoare gânduri în mine hoinăresc,
Tenebre de-ntuneric ce nu găsesc lumina,
Îmi încolțesc în suflet în loc să te găsesc.

Eu simt că doar himere în inimă-și fac casă
Și dorul meu de tine doar pribegește-n gând,
Iluzia e dorința , ce-n pace nu mă lasă
Și naște-n mine visul nespusului colind.

Mă-ntunec și mă bucur în tine totodată ,
Iar binele și răul sălășluiesc comun,
O geană îmi surâde, iar alta-i întristată,
Un amalgam de lupte-s pe baricade-acum.

Poate tu știi mai bine ce broderii de vise,
În inimă și-n suflet ai tot țesut în timp,
Eu tot mă caut în trupu-ți și nu-nțeleg e-apusul ,
Sau răsăritul zilei în care mă preling?

Eu cred că doar năframa de vreme-nselatoare
Te-ascunde după ploaia din ochii mei uciși,
Și din iubire-adâncă nascută din splendoare
Te-am recompus din cioburi,de soartă interziși.

Te-ntreb astăzi pe tine și de îmi poți răspunde,
În care anotimpuri trecute să te caut,
De poți, mai prelungește în calendar secunde,
Sau stinge-mă-n săruturi ,să știu că-n tine sunt.

Și dacă doar fantasme iti prelungesc șederea,
În lacrimi spală-mi gândul uitare să-ți aduc,
Culeg doar flori de gheață ce-ți tăinuiesc tăcerea
Sau doar pictez iubirea pe catafalc depus?



miercuri, 2 ianuarie 2013

PE ARIPI DE ÎNGER



  În lacrimi de vânt m-am ascuns de-ntristare 
  Și-n colțuri de cer m-am retras pe un sloi
  Mai ninge mărunt în iubirea ce doare 
  Și ninge-n cuvântul rostit pentru doi.  
   
  Mai fulguie-n inimi, mai freamăt-un dor  
  Adie a ploaie, o frunză mai cântă,  
  Trestia vieții se-ndoaie ușor,  
  Gându-mi dansează și stă iar la pândă.  
            
  Perla iubirii s-a ascuns într-o clipă
  Și zace-abătută-n scoici de cristale 
  Pescărușii mă-ntreabă ce-i cu-atâta risipă,  
  De raze stinghere prin lacrimi de jale.  
   
  Îngerul nopții din liră imi cântă
  Și-aduce pe aripi iubiri ancestrale,  
  Îmi șoptește din moara de vânt a lui taină 
  Luceferi de-argint scriu cu slove corale.  
   
  A venit să-mi cuvânte din sfere înalte 
  Despre lumi nevăzute, miracole-n cer,  
  Despre suflete veșnic îndrăgostite  
  Ce caută-n luceferi iubiri din eter.  
   
  Ochii lui de-un albastru pur ca zenitul  
  Mă privesc cu-adorare așteptând glăsuiri,  
  Mă cuprind nostalgii ghemuite-n crepuscul 
  Și schițez cu sfială surâsu-n priviri.  
   
  Sunt ca un nadir rătăcit între astre  
  Luna clipește zâmbind efemer 
  Mistuită de dor zbor pe aripi albastre  
  Citesc rânduri scrise cu penițe de cer.  
   
  Mă cuprinde un înger cu iubire divină 
  Și-o baladă sublimă-mi cântă duios  
  Constelațiile toate mă poartă de mână,  
  Ducând al meu vis într-un dans grațios.
   
  Pe aripa lui îngerească mă-nalță
  În voci armonioase se-aud fericiri, 
  Eu visez despre noi și-n talaz de speranță,  
  Plutesc printre stele in cânt de viori.