PE ARIPI DE ÎNGER

  În lacrimi de vânt m-am ascuns de-ntristare 

  Și-n colțuri de cer m-am retras pe un sloi

  Mai ninge mărunt în iubirea ce doare 

  Și ninge-n cuvântul rostit pentru doi.  

   

  Mai fulguie-n inimi, mai freamăt-un dor  

  Adie a ploaie, o frunză mai cântă,  

  Trestia vieții se-ndoaie ușor,  

  Gându-mi dansează și stă iar la pândă.  

            

  Perla iubirii s-a ascuns într-o clipă

  Și zace-abătută-n scoici de cristale 

  Pescărușii mă-ntreabă ce-i cu-atâta risipă,  

  De raze stinghere prin lacrimi de jale.  

   

  Îngerul nopții din liră imi cântă

  Și-aduce pe aripi iubiri ancestrale,  

  Îmi șoptește din moara de vânt a lui taină 

  Luceferi de-argint scriu cu slove corale.  

   

  A venit să-mi cuvânte din sfere înalte 

  Despre lumi nevăzute, miracole-n cer,  

  Despre suflete veșnic îndrăgostite  

  Ce caută-n luceferi iubiri din eter.  

   

  Ochii lui de-un albastru pur ca zenitul  

  Mă privesc cu-adorare așteptând glăsuiri,  

  Mă cuprind nostalgii ghemuite-n crepuscul 

  Și schițez cu sfială surâsu-n priviri.  

   

  Sunt ca un nadir rătăcit între astre  

  Luna clipește zâmbind efemer 

  Mistuită de dor zbor pe aripi albastre  

  Citesc rânduri scrise cu penițe de cer.  

   

  Mă cuprinde un înger cu iubire divină 

  Și-o baladă sublimă-mi cântă duios  

  Constelațiile toate mă poartă de mână,  

  Ducând al meu vis într-un dans grațios.

   

  Pe aripa lui îngerească mă-nalță

  În voci armonioase se-aud fericiri, 

  Eu visez despre noi și-n talaz de speranță,  

  Plutesc printre stele in cânt de viori.