Am
încercat să mă tocmesc
Cu timpul, ce-i mereu grăbit,
Dar n-are sens să mă căznesc,
Nepăsător, nu s-a oprit.
Nu e decât un precupeț
Ce vinde clipe-n iarmaroc,
Pune dobânzi, face comerț,
Trasează hărți cu spini și foc.
O clip-ascunde-un infinit,
De-o irosești ai și pierdut,
De încă nu te-ai dumirit
N-o retrăiești, cât ai fi vrut.
Ce gând naiv să poți să crezi
Că ceasul tace, dacă-i ceri,
Când timpu-ngroapă sub zăpezi
Iubiri cu gust de primăveri.
Ce-i pasă orei de-ai pictat
În tonuri gri sau nuanțate,
Dac-ai trăit sau ai mimat
Minutele ce-s numărate.
Nu le petrece amorțit,
Va trage storul peste ani,
Să nu rămâi dezamăgit
Ele-ți sunt prieteni sau dușmani.
O clipă trece, alta vine,
E fără scrupul, o nălucă,
Nu se repetă-ți aparține
Și are veșnic dor de ducă.
De o trăiești imaginar
Crezând că-i fără de sfârșit
Și-o risipești fără de har,
Sfințeste-o-n chip desăvârșit!
