sâmbătă, 29 noiembrie 2014

FII JERTFĂ DE IUBIRE!

Cu toată smerenia și blândețea, cu îndelunga răbdare, îngăduiți-va unii pe alții în dragoste! Efeseni 4:2




 De când îl știu, de-o viață, același zâmbet poartă
 Și-n suflet dor nestins de vis din Empireu,
 Când zile inodore nonsensuri cern pe hartă
 Chiar de văpăi l-ar arde, se-ncrede-n Dumnezeu. 
 
 În cețuri de neliniști se-mbracă cu răbdare,
 Purtând ca nestemată culoare-n efemer, 
 El nu cunoaște-nfrângeri, nici gând de resemnare,
 De-n ochii lui privești, vezi crini sfințiți de cer.
 
 Privește înspre cruce când țese neiubirea  
 Cu pâcla ei amară corăbii de-ntristare,
 E neclitit pe cale, adună fericirea
 Fărâmă cu fărâmă din razele de soare.
 
 Mulțimea clevetește la nevăzute porți
 C-ascunde ca pe-o taină secretul fericirii.
 Cât de săraci sunt unii, plătit-a pentru toți  
 Chiar Dumnezeu tributul, pe Golgota, iubirii.

 Nu te lăsa răpus de-ngrijorari de-o clipă
 Sau sufletu-i strivit de talpa vreunui “prieten”,
 Ci exersează zborul pe-a timpului aripă,
 Fii jertfă de iubire în anotimp peren!
 
 De bisturiul lumii incizii-ți face,-arsuri 
 Și viața ți-o disecă în sute de fragmente,
 Ei sunt slujbașii beznei, halucinantei uri, 
 Fii mut și surd la toate, ignoră-i totalmente! 
 
 De lupi infometați te-au sfârtecat și sângeri
 Sau lanțuri de prigoană te-au prins în a lor zale,
 Înalț-o rugăciune, alai întreg de îngeri
 Îți va trimite Domnul din spații siderale!
 
 Păstrează-ți pacea sfântă, El spulbera-va norii,
 Al sufletului zbucium tot El ți-l primenește,
 Pe brațe te va duce, înseninându-ți zorii,
 În dar, le dă iertarea, iubind dumnezeiește!
 
 Iar scutul tău secret să fie-ntotdeauna
 Smerita rugăciune și-un zâmbet nelipsit,      
 Să știe-ntreagă lume că porți a Lui cunună,
 Ești fiul Celui veșnic, fii demn pân’ la sfârșit!