FII JERTFĂ DE IUBIRE!

Cu toată smerenia și blândețea, cu îndelunga răbdare, îngăduiți-va unii pe alții în dragoste! Efeseni 4:2

 De când îl știu, de-o viață, același zâmbet poartă

 Și-n suflet dor nestins de vis din Empireu,

 Când zile inodore nonsensuri cern pe hartă

 Chiar de văpăi l-ar arde, se-ncrede-n Dumnezeu. 

 

 În cețuri de neliniști se-mbracă cu răbdare,

 Purtând ca nestemată culoare-n efemer, 

 El nu cunoaște-nfrângeri, nici gând de resemnare,

 De-n ochii lui privești, vezi crini sfințiți de cer.

 

 Privește înspre cruce când țese neiubirea  

 Cu pâcla ei amară corăbii de-ntristare,

 E neclitit pe cale, adună fericirea

 Fărâmă cu fărâmă din razele de soare.

 

 Mulțimea clevetește la nevăzute porți

 C-ascunde ca pe-o taină secretul fericirii.

 Cât de săraci sunt unii, plătit-a pentru toți  

 Chiar Dumnezeu tributul, pe Golgota, iubirii.

 Nu te lăsa răpus de-ngrijorari de-o clipă

 Sau sufletu-i strivit de talpa vreunui “prieten”,

 Ci exersează zborul pe-a timpului aripă,

 Fii jertfă de iubire în anotimp peren!

 

 De bisturiul lumii incizii-ți face,-arsuri 

 Și viața ți-o disecă în sute de fragmente,

 Ei sunt slujbașii beznei, halucinantei uri, 

 Fii mut și surd la toate, ignoră-i totalmente! 

 

 De lupi infometați te-au sfârtecat și sângeri

 Sau lanțuri de prigoană te-au prins în a lor zale,

 Înalț-o rugăciune, alai întreg de îngeri

 Îți va trimite Domnul din spații siderale!

 

 Păstrează-ți pacea sfântă, El spulbera-va norii,

 Al sufletului zbucium tot El ți-l primenește,

 Pe brațe te va duce, înseninându-ți zorii,

 În dar, le dă iertarea, iubind dumnezeiește!

 

 Iar scutul tău secret să fie-ntotdeauna

 Smerita rugăciune și-un zâmbet nelipsit,      

 Să știe-ntreagă lume că porți a Lui cunună,

 Ești fiul Celui veșnic, fii demn pân’ la sfârșit!