URC TREPTE

 Miroase-a rai și cer, îmi ning în suflet stele     

 Și-n albul absolut vin îngerii să spele

 Albastre anotimpuri furate tuturora       

 De cea mai nefirească, neliniștită oră.

 Ne-adună și ne scad mulțimea de cuvinte 

 În piesa fără nume, călcând pe cele sfinte.

 Un cântec mă separă de-atâtea dezacorduri,

 De note fals cântate pe portativ de cioburi. 

 Cuvânt divin și sfânt mi-a mângâiat arsura,

 Iar gustul de-anghinare l-a îndulcit prescura.

 Să mă salvez de-otrăvuri, de tot ce nu eram, 

 Neîntinate flori, purtate talisman, 

 

 Le-am strâns din primăveri, pentru-a rămâne-ntreagă.

 Nici coasa-nveninată, ce-a secerat în grabă, 

 Nici curcubeul meu sub tălpi de lupi strivit,

 Nici fluturii iubirii, nimic nu mi-a murit.

 

 Am iscălit cu aripi, rănite de ninsoare

 Pe frunze care astăzi cer dreptul la uitare.

 Păienjeniș profan și pâcla de pelin  

 A spulberat-o vântul cu adieri de crin.  

 

 M-am vindecat de humă,de tot ce-am irosit,

 În suflet, mirt jertfit din nou a înflorit, 

 Brumate desfrunziri se iartă prin iubire,   

 Urc trepte-nzăpezite, spre-a Ta dumnezeire!