Din
a cerului splendoare, locuit de Cel divin,
Trandafiri albi de zăpadă, ninge ochi
aquamarin.
Se aude cum respiră-n taina stelei veșnicia,
Renii tulbură omătul, viscolindu-mi nostalgia.
În lumina născătoare de un alb imaculat,
Îmbrăcată în turquaz de un fluture-mpărat,
Mă visez copil în casa decorată cu
icoane,
Pe-un covor de turtă dulce, lângă bradul cu
saloane.
Țurțuri colorați de lună mi-au pictat în
glastră flori,
Prăjiturile-s pudrate cu migdale de ninsori,
Sărut tâmpla grizonată a bunicilor mei dragi,
Moș Crăciun împarte daruri din bogații lui
desagi:
Covrigei din zahăr ars, ciocolată, marzipan,
Glazurate nuci și mere, soldăței din pandișpan
Și pe serpentina iernii, dantelați,
strălucitori,
Urcă-n Carul Mic luceferi, în veșmânt de
sărbători.
Clipele devin regine când colindele răsună,
Iar în templele de jad îngerii-aduc Vestea
bună.
Clinchete de clopoței însoțesc dumnezeirea,
Prunc născut pe-altar de jertfă, aducând prin har
iubirea.
Trec de porți cu promoroacă și vitralii
străvezii,
Beau nectar de scorțișoară ațipită-n frenezii
Și pe-un zurgălău de vânt zbor în sania
bucuriei
Înspre Țara de cristal, zodia copilăriei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu