marți, 13 octombrie 2015

OARE ȘI-N TOAMNA TA?





 E toamnă! Frunzișul răstoarnă-n cascade
 Miresme-amărui, carmin și culoare, 
 Convoaie de nori în gri cavalcade
 Aleargă haotic pe coamă de zare.
 
 Arome de mosc și păsări ce țipă 
 Străbat dinspre munți prin timp nesupus,
 Bat clopote-n schituri, un fel de risipă,
 Cerând îndărătnic un înger în plus.
 
 Se-amestecă gânduri, fade-amănunte,
 Bat doruri în poartă, iar ploaia ce vine, 
 Din lacrimi brodează spre mine o punte,
 Nu-i timp de iluzii și arderi străine.

 Vise mărunte, ce rană ne-au fost,
 Pe rând le-au cernut viscol de sare,  
 Găsi-vor în cântece poate vreun rost,
 De n-au obosit în crug de-ntristare.
 
 În cearcănul toamnei, închiși în poveste,
 Doar ceața măsoară pașii tăcerii,         
 Cocorii nostalgici, la-nchise ferestre,
 Vestesc irosiri pe aripa serii. 

 Umbre de-a valma și doar năluciri, 
 Jar stins în pripă, nămeți vor urma,
 Firave ecouri, fragile iubiri,                          
 Pândesc amintiri.Oare și-n toamna ta ?