OARE ȘI-N TOAMNA TA?

 E toamnă! Frunzișul răstoarnă-n cascade

 Miresme-amărui, carmin și culoare, 

 Convoaie de nori în gri cavalcade

 Aleargă haotic pe coamă de zare.

 

 Arome de mosc și păsări ce țipă 

 Străbat dinspre munți prin timp nesupus,

 Bat clopote-n schituri, un fel de risipă,

 Cerând îndărătnic un înger în plus.

 

 Se-amestecă gânduri, fade-amănunte,

 Bat doruri în poartă, iar ploaia ce vine, 

 Din lacrimi brodează spre mine o punte,

 Nu-i timp de iluzii și arderi străine.

 Vise mărunte, ce rană ne-au fost,

 Pe rând le-au cernut viscol de sare,  

 Găsi-vor în cântece poate vreun rost,

 De n-au obosit în crug de-ntristare.

 

 În cearcănul toamnei, închiși în poveste,

 Doar ceața măsoară pașii tăcerii,         

 Cocorii nostalgici, la-nchise ferestre,

 Vestesc irosiri pe aripa serii. 

 Umbre de-a valma și doar năluciri, 

 Jar stins în pripă, nămeți vor urma,

 Firave ecouri, fragile iubiri,                          
 Pândesc amintiri.Oare și-n toamna ta ?