sâmbătă, 29 decembrie 2012

O LACRIMĂ DE ÎNGER




 
Am înflorit cuvinte pentru tine

 S-ascund tăceri în iarna sângerândă,
 Cetăți de dor strivesc între destine
 Robia mea e-a ceasului osândă.

 Ninsori de gânduri biciuie înghețuri, 
 Secundele aleargă în șiraguri,
 Ceresc alean, un scurt popas de îngeri
 Renasc timid în vis legat de lanțuri.
 
 Orbit de apăsare și scuturat de clipă
 Adormi rănit la candela nestinsă,
 Cerșești o zi prin fumul tras din pipă,
 Suspini umbrit de flacăra aprinsă.

 În rug de-nstrăinare astepți sculptând iluzii,
 Voi ninge ametiste, răpite dintr-o stea,
 Izvoare de iertare, iubire prin perfuzii
 Năluca-ți dăruiește în nopți de catifea.
 
 Cernut ne este cerul, de nuferi bântuit,   
 Icoana amăgirii e ultimul popas,
 Ecouri rătăcite se zbat dezlănțuit
 O lacrimă de înger e tot ce a rămas.




miercuri, 12 decembrie 2012

OFRANDA UNUI VIS



 Mă-ntorc în amintirea iernaticelor gânduri, 
 Îndepărtez troiene spre-a te putea vedea,
 Ghețarilor fățarnici le spulber din taluzuri,
 Pentru-a pătrunde-n suflet la-ndepartarea ta.
 
 Dantele de-ntuneric în cale pretutindeni,
 Perdele de albastru mi se ridică-n drum
 Și inocente lacrimi se scurg in foc de cremeni ,
 Nori tulburi se înalță pe ceruri ca un fum.
 
 Eu nu găsesc cărarea ce duce inspre tine,
 E tot mai lungă noaptea si gândul abătut,  
 Luceferi de zăpadă te-ascund printre ruine,
 In morile căutarii doar pași umbriți de lut.

 Fantasme rătăcite mi se-ntrupează-n suflet,
 Te caut ca un bezmetic  in cerneri din trecut 
 Oglinzi de
întristare în carusel de plânset,
 În mine ard ofrande de dorul surd si mut.

 Culege-mă din vise si-oprește secundarul
 Clipitelor năuce din suflet răstignit,      
 O ultimă-ncercare să inșelăm destinul,   
 Topind ghețarii  vremii și timpul ostenit.
  

 Întâmpină-mă-n poarta castelului de gheață,
 C-o lacrimă în suflet și-n mână cu o stea,
 Zidește-mă în minte și spulberă din ceață,
 Atinge-mă cu geana iubirii de zorea.

 La gardul așteptării e îngerul  iubirii,
 Noianele de vise  pe care le-am rodit, 
 A lacrimilor taine scăldate-n faldul serii
 Și sufletele-n doruri, de dor nemărginit.
 
 Ridic astăzi privirea și-absențe trecătoare
 Se spulberă-n pustiul tacut din Empireu,
 Te-mbratișez cu gândul și inima-mi tresare,
 Ce dulce-i regăsirea, tu dor în dorul meu.
 
 Ma-ntâmpini cu speranță, iubire si candoare,
 Reverși  în mine cupa cu liniște și dor,
 Pe buze simt sărutul nectarului din floare
 Și-mbrățișat cu tine mă-nalț și zbor și zbor. 

sâmbătă, 8 decembrie 2012

GÂNDURILE MELE, NISIP ÎN CLEPSIDRA SUFLETULUI -Ines Popa



        Voi face ferestre în zidurile înălțate de sufletul tău și mă voi strecura cu umbra unui sărut! Vei ști că dincolo de tine, eu sunt izvorul nesecat al iubirii, îngerul  care ți-a alintat visele. Dacă vei privi printre zăbrelele rănilor vei vedea răsăritul în ochii mei!

joi, 6 decembrie 2012

NINGE -Ines Popa



 
 Ninge peste timpul despărțirii noastre,
 Ninge peste clipa bunului rămas,
 Ninge cu flori albe de iubiri sihastre,
 Ninge peste locul primului impas.
 
 Ninge cu albastru peste dor și doare,
 Ninge revărsare de sublim popas,
 Ninge cu iluzii și cu sărbătoare,
 Ninge pribegirea ultimului ceas.
 
 Ninge în surdină, ninge în cetate,
 Ninge peste balul florilor de nard,
 Ninge iasomie peste toți și toate,
 Ninge cu miresme de argint și brad.
 
 Ninge cu ninsoarea ultimei romanțe,
 Ninge peste inimi vise de boemi,
 Ninge peste gânduri albe diamante,
 Ninge-n alergarea-n care tu mă chemi.
 
 Ninge peste nuferi,ninge peste fluturi,
 Ninge peste ritmul pasului trecut,
 Ninge peste clipe, peste anotimpuri,
 Ninge peste dorul nostru de-nceput!







miercuri, 5 decembrie 2012

DE ALB ÎNSTRĂINAT



     
Privind în oglinda sufletului uneori ne vedem distorsionat din cauza nălucilor care   scotocesc în noi. 



 Îți voi pleca din suflet la fel cum am venit,
 Tiptil ,fără de veste, de alb înstrăinat,
 Mă voi întoarce-n zeghea statuii de granit,
 În vitregia iernii și-al timpului oftat.
 
 Mă voi retrage singur pe geana unui nor, 
 Să nu aud suspinul viorii îndoliate,
 Cu ghimpele tristeții în plânset de cocor
 Troițele iubirii le voi topi pe toate.  
 
 Nici nu m-ai dat uitării, dar nici nu mi-ai rămas, 
 Te-ai risipit în gânduri, făcând din mine rug,
 E dăruit inelul, port lanțuri de ocnaș,
 Îmi sunt tot mai străină, iubirea mi-este jug.
 
 Ce-aș mai putea să-ți fiu în infinita iarnă, 
 Decât surâsul mării din scoicile cernute,
 O crizantemă tristă născută dintr-o rană,
 Sărutul unei umbre de mari iubiri pierdute.
 
  

marți, 4 decembrie 2012

CARTEA VIEȚII -Ines Popa




          Nu sunt nici jucător de poker, nici jucător de vreun alt joc.Joc însă cu demnitate și onoare cartea vieții. Dețin cartea iubirii, singura câștigatoare în toate circumstanțele!

luni, 3 decembrie 2012

DESPRE VISELE NOASTRE-Ines Popa



    Chiar dacă visele noastre încă pribegesc în lacrimile timpului, amintirile au un anotimp al lor.Oricât de bine le ascunzi în sertărașele inimii,ele te vizitează pe furiș amintindu-ți că ele există.Iar ceea ce pare a fi interzis,este doar un percept legat de conștiința noastră.Cine hotărăște ce este sau nu interzis? Iubirile mari, cele neîmpărtășite sau pierdute nasc controverse ale inimii și mai devreme sau mai târziu ele își caută destinatarul.

 Ce-aș mai putea să-ți fiu în prag de iarnă
 Decât parfumul unei veri trecute,
 O crizantemă răsărită dintr-o rană,
 Sau un ocean de mari iubiri pierdute .   

IUBIRILE PIERDUTE


 
      Zilele trecute întreba o bună prietenă dacă pentru iubirile pierdute se aprind lumânări.Eu înclin să cred că se aprind candele cu surcele de dor și se udă cu lacrima sărată a neuitării!

 
În glastra mea trei trandafiri stingheri  
 Te așteptau cu dor, dar n-ai venit, 
 S-au ofilit cum toate, toate pier   
 Iubirea mea din suflet n-a murit!  
 Încă aștept. Parfumul ți-a rămas.  
 Eu știu că vii, te-aștept din ceas în ceas!

GÂND DE SEARA-Ines Popa




    Fiecare zi este o aventură, o înfrângere sau o inălțare.Când ești secătuit, întristat, dezamăgit, te retragi în singurătate și îți plângi neputința. Numai sufletele apropiate pot înțelege restriștea de o clipă a sufletului.Și când pare că scrii un ultim rând în dimineața năucă, visele se reîntorc pentru a prinde aripi.Învingător este cel care se învinge pe sine. Ce spun  sau cred semenii despre noi sunt doar prezumții ale propriului  lor eu.Numai sufletul  tău știe ce fel de floare trebuie sădită pentru a retrăi bucuria! Dimineața Lumina învinge. Apoi....o iei de la capăt....Eu sunt un om modest cu un suflet mult prea sensibil, atât de încăpător încât uneori se zbate de marginile trupului.Când ești un om pozitiv vezi doar ceea ce este frumos în celălalt. Restul,răutățile,ambițiile,mizeriile vieții cotidiene le ignor. Nu am timp.Când iubești oamenii vezi în fiecare o posibilă stea. Iar sus în cer omul pe care îndrăznești a-l disprețui, ar putea să să fie văzut de către Divinitate superior ție. De-abia atunci vei pricepe că acela îți era defapt cel puțin egal. Nu judeca! Iubiți-vă unii pe alții! Întotdeauna dragostea va învinge! 
   

DIN COLBUL AMINTIRII




 Te-am readus din iarna aceea întristată,
 Când prăbușit în noapte zăceam de dor înfrânt, 
 Încețoșată clipă, de-amar îndurerată     
 Te-ndepărta în gheața durutului meu cânt.
 
 Te-am resadit în suflet cu teamă și speranță
 Și-am acordat arcușul pentru vioara ta,
 Zăpezile tristeții din iarna dezlânată,
 Le-am șters cu o nădejde în zori de catifea.
 
 Cu trandafiri în zâmbet la porțile cetății                            
 Speranța mea renaște, mărgăritar de dor
 Te-am recompus din cioburi, cristale-n taina nopții,
 Iar freamătul iubirii mi te-a adus pe-un nor.
 
 Ne-am descălțat de umbre, am dezbrăcat veșmântul   
 Acelor pași nesiguri care s-au stins în hău,
 În anotimpul nostru iubirea naște-alintul
 Nostalgicelor clipe, părerilor de rău.
 
 Cu florile iubirii în dantelate stele ,
 Te-aștept ca pe un soare sculptat dintre ninsori
 Și rege este visul, stăpânul vieții mele,
 O călăuză dragă de mii și mii de ori.
 
 În ritmul unei clape de pian îmi trăiesc dorul
 Și-acorduri de chitară mă leagănă în flori,
 E dulce, e șăgalnic tot zbuciumul, fiorul     
 Îmbălsămând iubirea în ritmuri de cocori.
 
 Am rechemat iubirea din colbul amintirii
 Și îngerul iernatic mi te-a adus în car,
 În visele răsfrânte eram pe două drumuri
 Acum suntem doar unul, uniți prin dulce har.