Într-un sat îndepărtat fără porți, fără hotare,
Unde stelele se sting doar în vise fără soare,
O năstrușnică fetiță, cu gurița ca de fragi,
Firavă, cu ochi zglobii, gând și suflet la cei
dragi
Și-a adus deodat-aminte că în dulăpiorul
ei
În trăistuța colorată are strânși niscaiva
lei.
A tot numărat bănuții, dar aceeași socoteală
I-a ieșit la adunare. Na și ce mare
scofală?
S-a-mbrăcat în mare grabă și prin nișa din
portiță
A fugit tiptil, pe-ascuns, înspre fosta
grădiniță.
Era drumul ce ducea la aceeași farmacie
Unde mama cumpăra zilnic câte-o doctorie.
A intrat vârtej pe ușă așteptând preț de o
clipă,
Dar văzând că farmacistul o privește doar în
pripă,
A golit agoniseala lângă casa de marcat
Și cu vocea răgușită temătoare-a întrebat:
Văd c-aveți atâtea prafuri și sticluțe mii și mii
Vreau să cumpăr un miracol, se găsește-n
farmacii?
Am un frate bolnăvior despre care tata spune
Că se poate vindeca printr-o magică minune.
Cu-n surâs aproape stins pe sub ochelarii
groși
Farmacistul a privit țintă-n ochii ei sticloși.
Amuzat de întrebare, i-a răspuns cam plictisit:
Noi miracole nu vindem, nu e locul potrivit!
Dar fetiței, fâstâcită, întristată de răspuns,
De emoții-nțelegând că bănuții nu-s deajuns,
Pe-obrăjorii rozalii două lacrimi mari de rouă
I s-au scurs fără de voie, pe
mânuțele-amândouă.
Suspinând, printre sughițuri i-a promis să mai
adune
Câți bănuți vor trebui, dar să-i vândă o
minune.
Timp în care ea vorbea , un domn fin, înalt,
frumos
S-a apropiat încet și cu glasul blând, duios
A-ntrebat aproape-n șoaptă care-i suma ce o
are?
Zece lei și cinci bănuți, fu răspunsul
la-ntrebare.
Tata n-are bani destui, iar eu vreau să îl
ajut
Frățiorul să îmi vindec, îi dau eu,
fără-mprumut.
Ce-ntâmplare, zise domnul cu un aer serios,
Cât ai tu e suficient pentru-n gest așa
frumos!
Vreau acum să ne grăbim, pe părinți să-i
întâlnesc,
Să-ți cunosc și frățiorul, poate pot să-nfăptuiesc
Un miracol pentru el. Uite, am uitat să-ți zic,
Că sunt medic, sunt și tată și că mă pricep un
pic
La copii și operații, pastiluțe și minuni,
Mici dorințe-ndeplinesc și mă țin de
promisiuni.
Om cu suflet inimos, doctorul l-a operat,
Gratuit se înțelege, iar cel mic s-a vindecat.
Povestind după o vreme de necazul ce-au avut
Mama s-a cam tulburat și cu suflet abătut,
Copleșită de-ntâmplare ceva și-a dorit să
știe,
Cât să fi costat minunea? Mult, puțin, o
avuție?
Îmbrăcându-și
păpușica i-a răspuns a ei fetiță:
Zece lei și cinci bănuți și-o fărâmă de
credință.