CÂT COSTĂ UN MIRACOL?

 Într-un sat îndepărtat fără porți, fără  hotare, 

 Unde stelele se sting doar în vise fără soare,

 O năstrușnică fetiță, cu gurița ca de fragi,

 Firavă, cu ochi zglobii, gând și suflet la cei dragi

 

 Și-a adus deodat-aminte că în dulăpiorul ei 

 În trăistuța colorată are strânși niscaiva lei.

 A tot numărat bănuții, dar aceeași socoteală

 I-a ieșit la adunare. Na și ce mare scofală? 

 

 S-a-mbrăcat în mare grabă și prin nișa din portiță 

 A fugit tiptil, pe-ascuns, înspre fosta grădiniță.

 Era drumul ce ducea la aceeași farmacie 

 Unde mama cumpăra zilnic câte-o doctorie.

 

 A intrat vârtej pe ușă așteptând preț de o clipă,

 Dar văzând că farmacistul o privește doar în pripă,

 A golit agoniseala lângă casa de marcat 

 Și cu vocea răgușită temătoare-a întrebat:

 
 Văd c-aveți atâtea prafuri și sticluțe mii și mii

 Vreau să cumpăr un miracol, se găsește-n farmacii?

 Am un frate bolnăvior despre care tata spune

 Că se poate vindeca printr-o magică minune.

 

 Cu-n surâs aproape stins pe sub ochelarii groși

 Farmacistul a privit țintă-n ochii ei sticloși. 

 Amuzat de întrebare, i-a răspuns cam plictisit:

 Noi miracole nu vindem, nu e locul potrivit!

 

 Dar fetiței, fâstâcită, întristată de răspuns,

 De emoții-nțelegând că bănuții nu-s deajuns,

 Pe-obrăjorii rozalii două lacrimi mari de rouă

 I s-au scurs fără de voie, pe mânuțele-amândouă.

 

 Suspinând, printre sughițuri i-a promis să mai adune

 Câți bănuți vor trebui, dar să-i vândă o minune.

 Timp în care ea vorbea , un domn fin, înalt, frumos

 S-a apropiat încet și cu glasul blând, duios

 

 A-ntrebat aproape-n șoaptă care-i suma ce o are?

 Zece lei și cinci bănuți, fu răspunsul la-ntrebare.

 Tata n-are bani destui, iar eu vreau să îl ajut

 Frățiorul să îmi vindec, îi dau eu, fără-mprumut.

 

 Ce-ntâmplare, zise domnul cu un aer serios,

 Cât ai tu e suficient pentru-n gest așa frumos!

 Vreau acum să ne grăbim, pe părinți să-i întâlnesc,

 Să-ți cunosc și frățiorul, poate pot să-nfăptuiesc

 

 Un miracol pentru el. Uite, am uitat să-ți zic,

 Că sunt medic, sunt și tată și că mă pricep un pic

 La copii și operații, pastiluțe și minuni,

 Mici dorințe-ndeplinesc și mă țin de promisiuni.

 

 Om cu suflet inimos, doctorul l-a operat, 

 Gratuit se înțelege, iar cel mic s-a vindecat.

 Povestind după o vreme de necazul ce-au avut

 Mama s-a cam tulburat și cu suflet abătut, 

 

 Copleșită de-ntâmplare ceva și-a dorit să știe,

 Cât să fi costat minunea? Mult, puțin, o avuție?

 Îmbrăcându-și  păpușica i-a răspuns a ei fetiță:

 Zece lei și cinci bănuți și-o fărâmă de credință.