joi, 7 august 2014

FAR SĂ-ȚI FIE BUNĂTATEA

  

 Un om iute la mânie stârnește certuri, dar cine este încet la mânie potolește neînțelegerile. Proverbe15:8


 Voi care le știți pe toate despre toți și judecați 
 Chip creat de Dumnezeu, nu suntem cu toții frați?
 Nu privim cu-aceeași ochi, nu zâmbim cu-aceeași gură,
 Nu suntem noi cântăriți cu a dreaptă Lui măsură?
 
 Sufletu-ți nu-l întrista pentru cel ce te rănește, 
 Ocarând prin cleveteli și pelin de te-otrăvește, 
 Cu iubire și răbdare  iartă orice nedreptate,
 Prin credință-nvinge hula, cerne orice răutate! 
 
 Fii smerit, zdrobește-ți duhul și cu inima umilă 
 Harul păcii și iubirii tu revărsați-l prin milă. 
 Nu-i nimic la întâmplare, încercarea are-un rost,
 Modelându-ți  caracterul, vei fi azi, ce ieri n-ai fost,
 
 Vas de cinste, sfânt, curat, care-n zgură strălucește,
 Diamant pe care-olarul zi de zi îl șlefuiește.
 Căci în fața Celui Sfânt singura filozofie
 Este verbul a iubi, Ușa către-mpărăție.
 
 Pâinea de-o arunci pe ape, pe dușman dacă îl ierți,
 Vorbele le dregi cu sare, rana legi și nu te cerți,
 Deschizi poartă către rai, faci din viață o poveste
 Dac-asculți Cuvântul Celui ce a fost, va fi și este.
 
 Bunătatea fie-ți veșnic călăuză, scut și far,
 Haine albe de lumină poartă-le ca pe un dar
 Și în partititura vieții fă-ți din dragoste cunună, 
 Împletind vorba cu fapta, inimă să-ți fie bună
 
 Și în orice-mprejurare, ochii înspre cer ridică,
 Iar credința de îți este cât grăuntele de mică,
 Harul ți se va-nmulți totdeauna-n slăbiciune,
 Biruind răul prin bine, zi de zi în rugăciune!