sâmbătă, 2 noiembrie 2013

ALTOI DIN SPIC DE DOR



 "Ori de câte ori ceva mi se pare încă posibil, am impresia că mi s-au făcut vrăji." Emil Cioran





 Se-mpodobește cerul cu stele-mpărătești   
 Și-n cer colindă îngeri în mantii cristaline,
 Roz fluturi în cascade, de dor îi rătăcești, 
 Înnourate gânduri înseninezi în mine.
 
 Cuvinte desfrunzite mi le-nflorești din ploi,
 Din litere aldine îngemănezi povești,
 Pictezi o galaxie cu râuri de culori
 Culese din polenul narciselor cerești.
 
 Când ape-nvolburate sub gene se adună, 
 Cu briza unui văl îmi spulberi necredința,
 Tăceri și suferințe cu flori de crin și lună 
 Le mirui cu tandrețe și-mi mângâi neputința.
 
 Știam că ești zefirul ce-adie cu petale,
 Că din frânturi de vise aprinzi văpăi de foc,
 Eternități aș vrea, să-mi fii veșmânt de cale,
 Sărutul să-l sfințești cu mac și bucuioc.  
 
 Tu nu ești doar o vrajă în vânturi preschimbat, 
 Ești primăvara mea, din vechi dorințe strâns,   
 Altoi din spic de dor, de tine-naripat,
 Iubire-adevărată din ruga unui plâns. 


NICIODATĂ ADIO!





               Mă voi înmiresma mereu cu parfum. Parfumul meu îți va rămâne în suflet fiindcă este unul adevărat, creat de îngerii iubirii.O mireasmă curată desprinsă din raiul iubirii pure.... În sufletul tău macii vei vor dăinui etern și ori de câte ori o petală îți va zâmbi sau va lăcrima, vei știi că mă gândesc la tine. Vântul va adia etern, este nemuritor ca și Pescarul de vise, care va veni din când în când tiptil să-ți șteargă lacrima cu batista iubirii. Pescărușii mei, fluturii mei zglobii te vor îmbrățișa când tristețea te va copleși. Voi fi mereu alături de tine și când uitarea va da târcoale vei resimți ..prezența mea ! Să nu spui Adio....fiindcă nu există, există doar ploaia de stele și iubirea, eu exist și voi exista atâta timp cât vor exista macii si dragostea. Când nu voi mai fi ..tu știi....ți-am lăsat în testament iubirea, dorul și sufletul! Să le primești cu toată inima.Darul meu sunt chiar eu!
             Voi face ferestre în zidurile înălțate de sufletul tău și mă voi strecura cu umbra unui sărut! Vei ști că dincolo de tine, eu sunt izvorul nesecat al iubirii, îngerul care ți-a alintat visele. Dacă vei privi printre zăbrelele rănilor vei vedea răsăritul în ochii mei!




SUSPIN DE STEA







 Când lacrimile toamnei își picură-nserarea 
 Te readuc în vise. Alintă-mă o clipă!
 În frunze, pas vremelnic, noi doi și amintirea,  
 Cuvinte-ngenunchiate ce-și scutură risipa.
 
 Cred în povestea scrisă de ploile de stele,
 Cum știu că pescărușii mereu te vor iubi, 
 Doi îngeri de satin  pictează-n vals  pastele,
 Cu licăr din surâs de maci îți vor zâmbi!
 
 Nu mă răni cu umbre desprinse din trecut,
 Nu vezi că ninge iarăși cu fluturi argintii?
 Pe buze port contur de curcubeu născut
 Din verile în care știam că ai să vii.
 
 De mâine răsăritul ne va găsi-mpreună 
 În toamna arămie brodată-n catifea,       
 Din vise serafimii-n pereche ne adună,
 Ne-mbrățișăm cu dorul suspinului de stea!