SUSPIN DE STEA

 Când lacrimile toamnei își picură-nserarea 

 Te readuc în vise. Alintă-mă o clipă!

 În frunze, pas vremelnic, noi doi și amintirea,  

 Cuvinte-ngenunchiate ce-și scutură risipa.

 

 Cred în povestea scrisă de ploile de stele,

 Cum știu că pescărușii mereu te vor iubi, 

 Doi îngeri de satin  pictează-n vals  pastele,

 Cu licăr din surâs de maci îți vor zâmbi!

 

 Nu mă răni cu umbre desprinse din trecut,

 Nu vezi că ninge iarăși cu fluturi argintii?

 Pe buze port contur de curcubeu născut

 Din verile în care știam că ai să vii.

 

 De mâine răsăritul ne va găsi-mpreună 

 În toamna arămie brodată-n catifea,       

 Din vise serafimii-n pereche ne adună,

 Ne-mbrățișăm cu dorul suspinului de stea!