Nu-mi spune că nu sunt corăbii
S-ajung pân la tine la dig,
Nu vezi ce ninsoare se-abate?
Cresc umbre, zadarnic te strig!
E timpul proscris în iubire
Și drumu-i cu cioburi minat,
Citesc rugăciuni din Psaltire,
Eu veșnic, de dor vinovat!
Pe buze țes fluturi de gheață
Brodați de lacrimi și ger,
Mă-mpiedic în care de ceață,
Nu-i timp, nu-i cărare, dar sper!
Nerostită iubirea, mă doare.
În genunchi plânge dorul livid,
Oprește puțin Carul Mare,
Speranța să treacă de vid!
M-atinge un înger de umăr
Și lacrima-mi
șterge cu flori,
Topește zăpezi fără număr,
Port strai de confeti-n culori.
Prind stele de dor într-o salbă,
Trag cerul pe vis fără sorți,
Luceafărul
picură nalbă
Oprește ninsoarea, tu poți!
Oprește ninsoarea, tu poți!