OPREȘTE NINSOAREA,TU POȚI!

 Nu-mi spune că nu sunt corăbii 

 S-ajung pân la tine la dig,

 Nu vezi ce ninsoare se-abate?

 Cresc umbre, zadarnic te strig!

 

 E timpul proscris în iubire

 Și drumu-i cu cioburi minat,

 Citesc rugăciuni din Psaltire,

 Eu veșnic, de dor vinovat!

 

 Pe buze țes fluturi de gheață

 Brodați de lacrimi și ger,

 Mă-mpiedic în care de ceață, 

 Nu-i timp, nu-i cărare, dar sper!

 

 Nerostită iubirea, mă doare.

 În genunchi plânge dorul livid,

 Oprește puțin Carul Mare,

 Speranța să treacă de vid!

 

 M-atinge un înger de umăr

 Și lacrima-mi  șterge cu flori,  

 Topește zăpezi fără număr,

 Port strai de confeti-n culori.

 

 Prind stele de dor într-o salbă, 

 Trag cerul pe vis fără sorți,

 Luceafărul  picură nalbă 
 Oprește ninsoarea, tu poți!  

.