Își scutură îngeri aripi argintate
Și cern cu ninsoare covoare de vise,
În brazi lăcrimează de dor alintate
Flori albe de gheață din basme promise!
Răzbate prin viscol colindul iubirii,
Luceferii țes petale de lună,
Departe-n surdină refrenul viorii
Adoarme de mână doi aștri pe strună.
E pace și ninge cu frunze stelare,
Doi ochi mă privesc prin timp urgisit,
Ești tu, o nalucă sau vise hoinare
Pe care zăpada de noi le-a pitit?
Doar dor a rămas pe cetini de brad
Mireasma din maci, tăceri ce-au durut.
Acum prin beteală și globuri de jad
Prin ploi de-artificii visez, te sărut!
În gând te colind, mă colinzi departe,
Clinchet de cristal, tandră amintire,
Nu îmi ești, nu-ți sunt, vise-nstrăinate,
Nicăieri, nicicând! La mulți ani, iubire!
Nici nu știu ce să mai scriu la tine în pagină!
RăspundețiȘtergereEști un izvor de poezie!
Crăciun fericit și la mulți ani!
Va multumesc Vasile Dumitru! Va imbratisez cu mare drag si va doresc Sarbatori binecuvantate cu pace si dragoste!
Ștergere