TE VOI LASĂ SĂ CREZI

 Cu rouă de argint brodează magii vise,

 Iar stelele împart explozii de culoare,  

 Luceferi despletesc dorințe interzise, 

 Colibrii jucăuși trec vămi de așteptare.

 

 Am dezlegat cu-albastru vâltoarea depărtării 

 Și în cuibarul clipei am adunat speranțe,

 O salbă de lumină a-nveselit cocorii

 Desferecând minute de-absurde disonanțe.

 

 Pătrar de lună albă din lacrimi mari de perle

 A construit podețuri și punți de rai promis,

 Să poți călători în care de mărgele,

 Iubind fără opreliști ce doar în vis ți-e scris.

 

 Grăbit se-ntorc serafii, cu aripi bat în glastră,

 Pe-o hartă creponată punctează zboruri pare,

 Se-nchină, lasă-n grabă oracol la fereastră, 

 În sfeșnic delirează secunde pe altare.

 

 Au anulat restanțe pe vis și resemnări,

 Timbrând cu armonie consensuri relative,

 Peste-nsetări și arderi, fugare inserări,

 Au picurat lavandă și doruri din misive.

 

 Gondole cu iluzii au amăgit destine 

 La țărmul unei nopți cu false amintiri,

 De-ți  vei aduce-aminte din când în când de mine,

 Te voi lăsa să crezi că-n mine mai respiri.