ÎȚI LAS ZĂLOG UN MAC

 Te regăsesc ades în necuvântul serii,

 În zâmbete de nuferi ce se-oglindesc pe lac, 

 Vâltorile de gânduri din portul nerăbdării

 Ți le trimit prin fluturi ce-n zboruri  își desfac

 

 Mov aripi de saten să-ți mângâie durerea,

 Cu praf  de acuarelă pe buze să-ți picteze,

 O lacrimă de-alean să-ți tulbure privirea, 

 Cu flori turcoaz de stele un vis să-ți contureze.

 

 În adieri de șoapte poți desluși chemări,

 Minute-mpotmolite de timp pietrificat,        

 Un înger adormit în cuib de neuitări

 Și-un suflet ce în taină cu dor l-ai sigilat. 

 

 Am să te-ating o clipă cât minte să mă ții,

 Voi fi un amănunt în zodie de vânt,

 Dar visul este vis.N-am cum să vin, să-mi fii,

 Zălog îți las un mac în fiece cuvânt!

 

 Păstrează-l în albumul cu amintiri perene,

 Iar dacă-n stoluri gânduri vor amuți de ploi,

 Uitări să-ți lege ochii cu flori de sânzâiene,

 Ne-om regăsi în raiul visat de amândoi.

 

 Refugiu să găsești sub cruci de rugăciune,

 Alin să-ți fie fluturi cu trupuri de brocart,

 Sub pleoape să porți îngeri, tăcerile-ți vor spune:
 Pahar de vis și cer cu tine-am să-l împart!  

                   
 
               .