Înfumurarea este goana după onoruri
câștigate de pe urma unor lucruri meschine. Theofrast
.jpg)
Ți-e sufletul prea mic pe toți să ne încapă,
Îți șchiopătează pasul, mergând spre nicăieri,
Controversate umbre din tine se adapă,
Te-ncing aplauze oarbe, ce-n mod ardent le
ceri.
Te-a sărăcit orgoliul și ești negat de rai,
Ești jude pentru cei ce nu-ți aprobă fapta,
Schimbi măști nenumărate, te erijezi în crai,
Pui etichete false urcând încă o treaptă.
Nu-i nimeni să te-ntreacă, lovești la
întâmplare,
Ți-e viața în derivă și joci un rol dual,
Încețoșat de faimă, ’nalțăt de adulare,
Oportunist în toate, creezi un ideal.
Dar n-ai să fii în stare nicicând și niciodată
Să tragi la nesfârșit din sfori de marionetă,
Ai ridicat trufia la rang de mare artă,
Când va veni scadența, ea fi-va demascată.
Te vinzi precum o marfă prin viclenii perene
Stârnind emoții false prin clipe de moment,
În mintea ta ești mare, visezi statui eterne,
Ești doar o făcătură creată de prezent.
Când repudiat de semeni și sărăcit de vise
Toți spectatorii piesei vor râde sec, hilar,
Îți vei dori să fugi de condamnări proscrise,
Iar lacrimi fără număr vor curge în zadar.
Reper să-ți fie cinstea, smerenia o lege
Căci orice faptă faci, ea are consecință.
Cine-ar putea vreodată, povara să-ți dezlege?
Vei fi strivit de vină și-amară suferință.
Nu fă din viață circ, ia-ți haina omeniei,
Fii drept, onest,curat, de rele te căiește!
Pe cel ce se smerește, strivind culpa
mândriei,
Chiar Cel ce i-a dat viață cu dragoste-l
primește.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu