M-AU SĂRUTAT ZEFIRII

    Când iubești cu toată inima și visul devine realitate nu-ți mai dorești somnul în care să-ți apară visele fiindcă visele tale sunt realitate. Popa Ines Vanda 

 Ce mult am plâns în noaptea răzvrătirii mele,

 Scriindu-ți zi de zi din praf de amăgire, 

 Dar mi-ai răspuns prin fluturi cu aripi arși de stele,

 Dintr-o fântână plină cu lacrimi de iubire. 

 

 În dimineți albastre îți plâng și trandafirii,

 Iubire din iubire șoptesc pline de dor,

 Alungă îndoiala, m-au sărutat zefirii,

 Nici flautul nu plânge, nu-i țipat de cocor.

 

 Aș vrea să-mi torni în suflet tot cerul într-o cupă,

 Măcar pentru o clipă să-mi fii belșug de vis

 Și greierii iubirii să-mi cânte-o zi din harpă,

 Apoi să-mi ștergi păcatul cu aripi de ibis.

 

 Te-mbrățișez cu gândul, te ning cu albăstrele,

 O taină ne unește din zări ce ne despart,

 Un clinchet de speranță în clopot de zorele,

 Destramă blânda lună, destinul ferecat!

 

 Târzia mea romanță cântată de luceferi,        

 Brodează-mă cu slove desprinse din sonete,

 Pictează-mă cu vise, sărută-mă cu nuferi, 

 Învață-mă să strâng tot dorul în buchete!