PE BRAȚE DIVINE

 Ninge cu flori și petale de nea

 Pe gleznele serii, iar luna sfioasă

 Ochii își plimbă pe cești de cafea,

 Încinsă de dor, îmbrăcată-n mireasă.

 

 E noaptea cleștar, trec îngeri să vadă

 Migdali înfloriți în foșnet de ger,

 Egrete de jad se nasc în zăpadă,                

 Poem creionează penițe de cer. 

 

 Liniști albastre ochii-mi inundă,

 Ne-ameniță frigul, lumi compromise,

 Pe ape de rai harul abundă,     

 De mână-mplinim calendarul de vise.

 

 Ne este iubirea drog salvator, 

 Ferită de-abject în era profană,

 Întreagă cu tine, cât e de ușor,

 Îmi ești antidot pentru orișice rană.

 

 Fluturi de gheață în clopot doinesc,

 Pe brațe divine, cu tine iubire,

 De-o viață colind dumnezeiesc,

 De alb mi-era dor, de tine-n neștire!