miercuri, 6 februarie 2013

MĂCAR PUȚIN




 Te-am luat din lumea ta pustie
 Și te-am sădit la mine-n trup
 Te-am recompus în poezie
 Să-mi fii o mică păpădie
 În dansul vieții mele rug.
 Ți-am dat culoare și lumină
 Cu drag și dor te-am descântat
 Și te-aș fi vrut faclie vie
 În eul meu, un împărat.
 Ți-am creionat  în ochi albastrul
 Cu albatroși să zbor mereu,
 Pe buze ți-am sculptat sărutul
 Să arzi iubire când ți-e greu.
 Din adormite anotimpuri 
 Stelelute dalbe ți-am pictat,
 Secundele de așteptare
 Cu flori de colț ți le-am gravat.
 Mi-ai fost în suflet o troiță   
 Un colț de rai aquamarin,
 Otavă verde în arșiță
 Suspin de dor diamantin,
 Cu crinolină de mireasă
 Ți-am primenit fantome mii
 Și fluturi tandri de matasă
 Ți i-am adus împărații.
 Dorințe vechi încătușate
 Pe toate ți le-am dezlegat,
 Ți-am fost iubire, zâmbet, șoapte 
 Pe braț de cer te-am legănat.
 Îmbrăca-te cu tot ce-i sfânt  
 Speranță dă-mi să pot să cânt
 Iubitul meu de iarnă frânt,
 Măcar puțin cât încă sunt!

  

Un comentariu:

  1. * IMI PLACE SI LA CEI 77 DE ANI AI MEI,DOVADA CATRAIM CU POEZIA IN NOI SI MURIM CU EA SPERAN LA O ZI DE MAINE MAI BUNA... *

    RăspundețiȘtergere