MĂCAR PUȚIN

 Te-am luat din lumea ta pustie

 Și te-am sădit la mine-n trup

 Te-am recompus în poezie

 Să-mi fii o mică păpădie

 În dansul vieții mele rug.

 Ți-am dat culoare și lumină

 Cu drag și dor te-am descântat

 Și te-aș fi vrut faclie vie

 În eul meu, un împărat.

 Ți-am creionat  în ochi albastrul

 Cu albatroși să zbor mereu,

 Pe buze ți-am sculptat sărutul

 Să arzi iubire când ți-e greu.

 Din adormite anotimpuri 

 Stelelute dalbe ți-am pictat,

 Secundele de așteptare

 Cu flori de colț ți le-am gravat.

 Mi-ai fost în suflet o troiță   

 Un colț de rai aquamarin,

 Otavă verde în arșiță

 Suspin de dor diamantin,

 Cu crinolină de mireasă

 Ți-am primenit fantome mii

 Și fluturi tandri de matasă

 Ți i-am adus împărații.

 Dorințe vechi încătușate

 Pe toate ți le-am dezlegat,

 Ți-am fost iubire, zâmbet, șoapte 

 Pe braț de cer te-am legănat.

 Îmbrăca-te cu tot ce-i sfânt  

 Speranță dă-mi să pot să cânt

 Iubitul meu de iarnă frânt,

 Măcar puțin cât încă sunt!