PÂNĂ CÂND?

 Nu-ți las amintiri, nici doruri măcar,

 Doar cântec de nai pe ape senine,    

 Prin fire de iarbă veni-voi arar

 Să-ți scutur din rai polen din stamine.

 

 Neliniști vor plânge în clopote reci,     

 Cadențe-ngânate  din frângeri de lună, 

 Prin vis risipit, de umbre să treci,                

 Arcuș nins cu mirt să-ți cânte pe strună!

 

 Mă caută în iriși de păsări năuce 

 De ceața te-adoarme în lacrimi de vânt,

 Înalță o rugă cu îngeri sub cruce,

 Când țipăt de fluturi vor geme-n cuvânt!

 

 Să fugi unde știi că nimic n-a mai fost,

 Nici ierni de mătase, nici oarbe suspine,

 Nici meri altoiți de ninsori fără rost,

 Sărac să rămâi de arderi străine!

 

 Luceferi de dor în iarna tăcerii 

 Brodează-i o clipă cu nuferi de gând,  

 Tristeți exilate-n solstițiul iubirii

 În temeri străine vor sta! Până când?