CONTRATIMP

 Reduc la absurd tot ce pot să îți fiu

 Pot culege o stea din nimicul pustiu? 

 Tu zețar de cristale, eu un nufăr în zale,

 În a inimii vale, câte râuri de jale?

 

 Într-un suflet rănit de nimicuri umbrit         

 Ești poem desfrunzit sau hotar împietrit?

 Mă-ntristezi sau m-alinți tresărind pătimaș,

 Niciodată constant, când iubit, când vrăjmaș.

 

 Eu un zbucium nestins, tu un strigăt învins,   

 Toamna-mi sângera stins ca nisipul prelins.  

 Eu verbu-a iubi, tu un mod de-a-nrobi,

 Compromis nu pot fi, tu năvod de o zi.

                                                                  

 Nu îmi cere s-aștept, nici nu vreau, nici nu pot,

 Conjunctivului tău îi răspund prin boicot,

 Te iubesc la prezent, nu-nțeleg un alt timp,

 Pun cenzură pe gând, suntem doar contratimp.