Port iar veșmânt de arderi și cenzurate
patimi,
Secundele-mi par zile și pasul abătut,
Mi-am pus chiar și zăbrele pe râurite lacrimi
Și santinelă-n suflet, dar dorul s-a zbătut.
Am rupt cămașa toamnei și-am dărâmat și
puntea,
Fântâna am secat-o, să-năbuș al meu foc,
Am implorat și cerul să-mi spulbere iubirea,
În buzunarul sorții mi-am pus un busuioc.
Descânta parcă vraciul prohodul depărtării
Și serafimi angelici ne tot pansează rana,
Jelește bocitoarea, să dăm pe veci uitării,
Dorințele și-aleanul, că nu-s decât nirvana.
Pecete ți-e sărutul, captivă-mbrătișarea,
O veșnică iubire etern ne-a sigilat,
Eliberează-mi gândul,scurtează așteptarea,
Împiedică risipa și visul exilat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu