Mi-aș
fi dorit să fiu un pom în floare
Cu crengile-alungite înspre cer,
Să gust din vânt dezmierd de alinare
Sărut să fiu de pasăre-n eter.
În crengi
îmbălsămate cu iubire
Mi-aș face cuib din frunze de arțar
Și raza chihlimbarelor din soare,
Mi-ar încălzi iar sufletul hoinar.
În trunchiul lui aș sta ca-ntr-o odaie
Cu gândul meu în vise furișat,
Și brune ramuri de mătase-n ploaie
În leagăne m-ar ține-mbrațișat.
Când vântul nemilos ar vrea să cearnă
Trecutele iubiri din ochii mei,
El clorofilă peste nori s-aștearnă
Să-nsenineze dansul lor pe-alei.
Cu șoaptele lui calde să m-alinte,
Să uit de clipe frânte și de dor
Și cu furtuni de zâmbet și veșminte
Să mă îmbrace-n zbor nemuritor.
Din nostalgii să facă bucurie,
Cu flori roșcate-n taină să ne lege,
Iubirea să
îmi fie mărturie,
Iar eu un biet arțar să fiu un rege!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu