SĂ NU MĂ UITI

        

       

 

 Să nu mă uiți chiar dacă cerul tace

 Și-n clopot gem prohoade de iubire,

 De-ar fi chiar luna-n zdrențe-a se preface

 Iubirea mea domnește-n nemurire.

 

 Să nu mă uiți chiar dacă marea plânge

 În valuri  dezbrăcate de tandrețe

 Și scoici întârziate dorm în alge

 Iar orele se numără-n regrete.

 

 Să nu mă uiți nicicând și niciodată,

 De-s gratii-n porți închise cu zăvor

 Și tace clipa,repetabilă ,brodată

 Între opreliști  toarse de fuior.

 

 Să nu mă uiți nici dacă trenul pleacă

 Din gara amintirii fără noi,

 Te vindecă  din nou de promoroacă

 I-ați  alt bilet cu semnul  un trifoi.

 

 Să nu mă uiți nicicând în rătăcirea

 Sau în magia vreunui negustor de vis,

 Ești  locatar pe veci cu amăgirea

 Și-ți irosești biletul spre abis.

 

 Să nu mă uiți în colb de nepăsare

 Un far de dor să-ți fie-al meu luceafăr,

 De-ai  fi-ngrijit  iubirea ca pe-o floare

 Mi-ai fi rămas în suflet candid nufăr!

.