Gingașe petale de vișin
Se scutură-n noaptea tăcerii
Și umbre din timpul hain
Răzbat prin dantela visării.
La margini de ziduri înalte
Ferestre închise se zbat,
Doar gândul ucis se abate
Din zboru-i stingher,exilat.
Străină de-apus și de tine,
Distanțe cu funii eu leg
Și-n plâns frământat de suspine
Doar îngeri din cer înțeleg.
Un dangăt de clopot sălbatic
Și-n noi amintiri ca un fum,
Rătăcești la hotar de-ntuneric
Frontiere-s cenușă și scrum.
Învins de uitări fără număr
În colțuri de stele alergi,
Sunt
vis și-ți zâmbesc peste umăr
Tu lacăt de mine dezlegi.
Clipești printre gene de lacrimi,
La maluri de gând sunt tot eu,
Talisman de iubire și patimi
Speranța e doar Dumnezeu!
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere