Ți-am fost doar o magnolie stelară,
Rătăcitoare printre ghețuri îndoliate,
Iar tu un tren străin în tristă gară,
Cu șine strâmbe și cadențe neritmate.
Un pansament de rană sângerândă
Și-o mantie-n petale cristaline,
O salbă de iubire și lavandă ,
Și te-aș fi vrut troiță sfântă-n mine.
În vapori se topește orice clipă,
Spre line răsărituri mă îndrept,
Ai fost un vals stângaci dansat în pripă
Și nici chiar umbra nu ți-o mai regret.
Iar ușa înspre tine-i zăvorâtă,
Nimic din mine nu te mai așteaptă,
Cohortele de îngeri plâng în ceată,
Și duc în dric iubirea noastră moartă.
Azi te privesc
absent ,ești doar o boare,
Ce cântă în neant potrivnicie,
Nimic din tine azi nu mă mai doare,
Sunt o magnolie-n iubire pe vecie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu