NEGUSTORUL DE VISE

 Dansăm în valsul nopții în pulbere de lună

 Cu rumeguș de vise ne spăla blânde ploi,

 Se frâng poeme-n suflet, cocori de primăvară,

 Un ochi de cer privește cu lacrimi la noi doi.

 

 În puncte cardinale ne mai cernim trecutul,

 O umbră dezlânată s-a rătăcit în gând,

 În peșteri de-ntuneric la braț cu nenorocul,

 Cuvinte -necuvinte le țesem sângerând.  

 

 Doar pas grăbit și veșnic, în inegale drumuri,

 Cadențe neritmate în mersul nostru-n doi,

 Eu flori de mirt albastru, un vis pictat de fluturi,

 Tu negustor de vise, iluzie-n splendori.

 

 Eu te pătrund cu flăcări de dragoste curată

 Și-ți beau nemărginirea din buze de hoinar,

 Robit de vise oarbe, mai arvunesc speranță,

 Mă irosesc în arderi de tine, pas fugar.

 

 Perdele de fantasme se spulberă în neguri,

 Ești negustor de vise, nomad nefericit,

 Eu te-aș fi vrut de-a pururi să-mi înflorești în muguri,   

 Ai doar un scump renume și-un suflet peticit!