HOINAR

           Am hoinărit adesea în zări necunoscute prin perdele de ceaţă şi nori până când te-am întâlnit în zâmbetul unor fluturi ! 

MARE DE DOR

          Când simţi că cei cărora le dăruieşti dragostea ta se îndepărtează, chiar şi numai puţin sau pentru o vreme e ca şi când ţi-ar fi luat o părticică din suflet, nu mai eşti întreg, e ca şi când te-ar fi dezbrăcat de pelerină (adică de protecţie) şi tu ai aştepta în ploaie venirea lor. Între ceea ce ţi-au luat şi ceea ce aştepţi să îţi redea e o mare de dor! 

CE CULOARE

      Când puterea de a împarţi iubire lipseşte înseamnă că nu ai suficientă dragoste....Dacă într-o zi nu ar mai fi fluturii, ce culoare ţi-ar plăcea să le rămână oamenilor legată de sufletul tău?

RISIPĂ ȘI SCRUM

 Cu lacrima pe buze din gara părăsită,

 Îți cerni printre suspine tristețea în amiezi,

 Nu te aud iubite, secunda e-mpietrită,

 Ești anotimp al iernii, eu vis între zăpezi.

 Nimic nu mă mai doare, azi nici nu te mai știu,

 Te caut în zbor de fluturi, dar nu te mai găsesc, 

 Tu poate-ți amintești, mi-ai fost mereu târziu.

 S-a frânt și infinitul prin care te privesc!

 Chemarea-ți mi-e străină, de dor sunt dezlegată,

 Răspunsul e în stele și-n toamne-ncărunțite,

 Sunt zilele-nghețate și umbra ți-e uitată, 

 Doar ție-ți arde dorul în lacrimi obosite.

 Nu știu ce ne desparte! Un nor de neînvins?

 Dar e o moarte-n toate și tu o știi acum, 

 S-a destrămat și visul, iubirea mi s-a stins. 

 Te-am nins cu orhidee, risipă ești și scrum!

  

Postare by Adrian Moldovan.

POT EU ?

 Pot eu să spun că nu mă doare dorul,

 Deșertul să îl spulber prin tăceri,

 Să-mi cuibăresc în lacrimă fiorul,

 Suspin să tăinuiesc în amăgiri?

 Pot să pictez un zâmbet în poeme,

 Și pe uitare lacătul să-l pun,

 Singurătății să îi pun alt nume

 Și-n resemnări de taină să m-adun?

 Pot alunga iubirea în pulbere de nori,

 Destine să strivesc sub tălpile de lut,

 Să mă îmbrac cu vise în sute de culori

 Și inimii rănite să-i spun că n-o aud?

 Pot eu să-ndur când nu te simt aproape,

 Când împletesc cărări de-așteptare,

 Știi tu vreun leac de dor ca să mă scape

 Sau un miracol să te scrie cu uitare?

 Pot eu de azi  să-ți spun nu te doresc,

 Când totul îmi vorbește despre tine,

 Tristețea s-o prefac în rai ceresc

 Când sufletul doar ție-ți aparține?

 Pot eu să vindec dorul cu umbre de uitare

 Și macii de iubire să-i ard în asfințit,

 Trăiesc doar cu speranța de toate visătoare
 Într-un buchet de lacrimi îți spun cât te-am iubit!

MARATONUL VIEȚII

                 Viața noastră,  o cursă continuă în care uneori nu observăm nici răsăritul, nici apusul, nici oamenii pe care îi întâlnim și care încearcă cu timiditate să se apropie de sufletele noastre imaginându-și că am fi altfel decât ei doar pentru că afișăm un anume fel de a fi sau pur și simplu fiindcă așa ne percep ei.
Uităm uneori să privim în ochii celuilat cu iubire ! Nu îi vedem, nu îi auzim, nu îi înțelegem, nu îi atingem , nu îi simțim fiindcă suntem concentrați asupra eului nostru atât de mult încât dintr-o data devenim surzi, orbi și muți. Îi privim pe toți ca pe un tot unitar ignorând că ei defapt sunt unici.
Citim zilnic știri, povești, întâmplări, ne șochează anumite zvonuri sau lăcrimăm la câte o întâmplare nefericită fără să fim atenți că în imediata noastră apropiere există măcar un suflet care ne cere tăcut, cu disperare să îi adresăm un cuvânt.Unul singur.
Privim cerul de cele mai multe ori singuri și îl implorăm pe Dumnezeu să ne implinească câte o dorință ca și când El ar fi un fel de chelner care este dator să ne servească cu ceea ce noi dorim. De plătit nu poate fi vorba fiindcă în ignoranța noastră credem că ni se cuvine. Uităm că defapt suntem doar noi înșine un vis efemer și  călător pe acest pământ.  Deși peregrini prin anotimpurile vieții nici nu observăm soarele, stelele, pescărușii, licuricii, florile și toate minunile universului fără de care am trăi într-o lume anostă și gri.
              Suntem atât de preocupați de ceea ce ni se intâmplă nouă încât oricât de tare ar cânta sau ar plânge sufletul unui om nu îi mai percepem vibrațiile.
Alergăm înspre nicăieri și  nu ajungem defapt niciunde. Când în sfârșit luăm o pauză și ne uităm în jurul nostru vedem cu stupoare că iubirea există, că soarele strălucește și că sunt zeci de suflete care așteaptă să le deschidem portița inimii.
Ne dorim iubire, dar în mod ciudat fugim de ea.
Alergăm la maratonul vieții cu sufletul zbuciumat și când ne trezim, dacă o facem, nici nu mai știm dacă sufletul nostru ne mai recunoaște tocmai pe noi posesorii lui.
Trist, dar adevărat!
Împarte suflet, privește-ți în suflet, dăruiește suflet ! Cu atât rămâi după tot maratonul la care alergi. Și el se termină la fel de repede, indiferent că o faci la pas sau alergând! 
Dacă întâlniți un suflet aduceți-vă aminte că dorește să vă îmbrățișeze, să vă zâmbească, să viseze împreună cu voi, să vă spună că îi e dor de voi și că dorește doar să îl observați. Dacă o veți face cerul întreg va cânta împreună cu îngerii lui și veți trăi o veșnică primăvară.
               Micșorați pasul, opriți-va și priviți ! Este atât de simplu ! În acest mod mai luați și voi o pauză!
Pictați zâmbete, îmbrățișați, încurajați , oferiți speranță și credeți  cu toată inima că într-o zi chiar și ceea cele mai ascunse și intime dorințe vi se vor împlini. Dar nu singur, ci împreună cu cei pe care îi întâlniți în timpul alergării voastre la maratonul vieții.

Sufletul  unui om întotdeauna va avea nevoie de un altul pentru a fi împlinit.

Îmi doresc ca Dumnezeu să-mi deschidă ochii sufletului și a minții pentru a vedea , a simți și a percepe cu adevărat nevoile celor din jur ! Să nu cumva să mi se întâmple ca din neatenție, teamă, ignoranță sau dezinteres să nu pot percepe cântul de jale sau de bucurie  a celui de lângă mine.
M-aș simți cel mai nenorocit om de pe pământ.
Eu nu îmi doresc decât ca  în alergarea mea să nu fiu singură, ci să privesc cerul mână în mână cu alte suflete ! Atât!

  

IUBESC!

       IUBESC cu toata inima! Este singurul lucru ce-l stiu face cel mai bine...La restul sunt mereu corigenta....

ANOTIMPUL INOCENȚEI

            Am crezut că anotimpul inocenței a trecut, dar defapt eu nu am fost plecată niciodată din el. Mințim doar atunci când nu recunoaștem ceea ce cântăreții sufletului în surdină ne cântă! Eu nu pot să nu îi ascult, fiindcă ar însemna să fac abstracție de sufletul meu! Și ce fel de om aș putea fi dacă nu aș avea suflet sau dacă aș iubi cu jumătăți de măsură? Nu sunt măcinată de incertitudini și nici de vocile celor care încearcă să îmi tulbure cântul inimii și oriunde mă duc pașii, dragostea o iau mereu cu mine.Nu fac nici un pas fără de ea, ar însemna să merg olog ! Defapt nici nu aș avea cum, fiindcă este parte din eul meu...

           Sufletul meu, un dans al fluturilor cu parfum de maci!  

UN MAC PICTAT DE VISE

  

 De astăzi pescărușii se zvârcolesc în ploaie,

 Eu zăbovesc în clipe și-amurguri nepereche,

 Doar amintiri fardate ard ca o vâlvătaie,

 Egrete disperate stau ca străjeri de veghe.

 

 În spice de tăcere mă răvășește plânsul,

 Tu n-ai să știi vreodată cum sângeră vioara,

 Frâng azima iertării, mustrând în taină visul

 C-a vrut cu aripi  frânte să-ți fie primăvară.

 

 Sunt gândurile mele cristale răstignite,

 Am să te-aștept și mâine, chiar dacă n-ai să vii, 

 În labirint de umbre zac clipe împietrite, 

 Plâng maci răniți de brumă în nopțile târzii.

 

 Secunda s-a oprit când nu te-am mai găsit,

 Mor fluturii iubirii în strigăte de dor,

 Te-aștept iar la răspântii sfidate de-asfințit

 Cu spini de resemnare în țipăt de cocor.

 

 Voi șterge cu albastru de mir și untdelemn

 Iluzii de iubire, surâs de păpădie,

 Pe cer străin de tine îți voi lasă un semn,

 Un mac pictat de vise zâmbind în veșnicie!

 

.

DOAR PRIN IUBIRE

       

     
         În viață cu cât ești mai izbit de maluri sau lovit de val cu atât trebuie să poți iubi mai mult, atunci și numai atunci arcușul care poate nu îți este potrivit va cântă pe vioara ta!  Dacă se-ntâmplă să obosești, îți poți trage răsuflarea din mers, în timp ce iubești, evident!
 

CURCUBEU DE VISE

Flori albe de salcâm presate în scrisoare

Mi le trimiţi cu dorul, suspini, aştepţi răspuns,

Îmi înfloresc în irişi bujori de sărbătoare,

Eşti curcubeu de vise din lumi de nepătruns.

Cu roua unui mac îţi scriu din depărtare,

Cuvinte încâlcite stergându-le mereu,

Le tot închid în suflet trudită de-ncercare,

Mă-ncurc în gânduri simple, de-ai ştii cât mi-e de greu! 

M-am tot ascuns de mine în colivii de ceară,      

Când  stelele-n cenuşă plângeau în rugăciune,

Îmi sângerau flori albe în cântec de vioară,

Iar obosită luna ningea amărăciune.

De dragul meu chiar marea pe valuri îndrăzneţe

Mi te-a adus aproape cum nici n-aş fi crezut,

Cu ploi aquamarine de vise şi tandreţe,

Ne-alintă pescăruşii în valsuri de-nceput.

Am aţipit în stele scriindu-ţi cu iubire,

Îţi simt îmbrăţişarea, cât eşti de fericit!

Ni s-a deschis azi cerul, doinim în nemurire,      

Tu suflete pereche, te simt îndrăgostit.

Am dezlegat iubirea, dorinţe interzise,

Eu te iubesc, ştii bine, cu flori de măr te țes,

Din balul primăverii nostalgice narcise

Pictează dor pe suflet, iubirea ne-a ales!

PUTEREA EXEMPLULUI

            Dacă doreşti să faci dintr-un suflet un om mai bun, mai credincios, mai plin de dragoste încearcă să o faci prin exemplul personal, nu prin emoţii pe care le stârneşti pe moment sau prin cuvinte. Dacă va vedea că eşti constant în ceea ce eşti, dăruind iubire, fără să judeci, fără să pui întrebări stânjenitoare, el se va schimba din dragoste şi respect. Viaţa noastră ar trebuie să fie o atitudine constantă faţa de semeni. Ea poate fi cea mai bună predică în viaţa cuiva! 

NICI O SECUNDĂ

           În fiecare minut în care nu mă gândesc la tine dorul se accentuează! Prefer să mă gândesc clipă de clipă să nu pierd nici o secundă de dragoste! 

AI DESCHIS?

         
              Să măturăm cu stele dezamăgirile,tristeţile şi neputinţa! În locul lor vor răsări timid iubirea şi visul.Ele ne bat la poarta inimii zi de zi, totul e să îndrăznim să deschidem fereastra inimii! Ai deschis?
Te aşteaptă...o zi minunata!

SUFLETUL MEU

          Ți-am dat în grijă sufletul meu! Poartă-te cu el ca și cu un fluture. Nu-i rupe aripile că s-ar putea să nu îi mai poți lega rana, seva vieții lui ești chiar TU ! 

RESPIR DOR

          Când suntem îndrăgostiți respirăm prin cel pe care îl iubim. Îl iubim atât de mult încât în fiecare clipă ne este dor. Nu sunt necesare nici cuvintele, nici privirile, nici gesturile, nimic. Dacă sufletele nu valsează în același ritm aceeași melodie, nu pot comunica nici prin cuvinte.
Sufletele care se iubesc simt înlăuntrul lor sufletul celuilalt și absența chiar și pentru o clipă provoacă un dor atât de intens încât îți dă senzația că te sufoci. Doar lipsă iubirii poate despărți sufletele.

Respir dor!

SARUTUL MACILOR

 

          Există suflete care prin sărutul macilor dăruit cu iubire te schimbă dintr-un om obișnuit în cineva!
 

IUBESC

           

         În universul meu regină e iubirea ! Când plouă peste vise aștept să răsară curcubeul. Sufletul meu poartă mantia de smarald a speranței ! Nimic din ceea ce am nu este al meu, ci a Celui care m-a zămislit din lut și care mă șlefuiește ca un olar zi de zi.Doresc doar timp, cât mai mult timp pentru a putea spune tuturor cât de important este fiecare suflet, câtă valoare are și cât de prețioasă e iubirea.Să le spun să dăruiască din puținul sau din preaplinul inimii lor.
        Astăzi este vremea potrivită să fii răspunzător de oportunitățile pe care le ai, de sufletele cu care intri în contact și de iubire!
Doresc să îi îndemn ca zi de zi să sădească în grădina inimii florile dragostei curate, pure și inocente și să le ude cu lacrima bucuriei! Să zâmbească mereu chiar și în întristare fiindcă intotdeauana există cineva mai trist, mai năpăstuit.
       Viața este ca o magnolie....fiecare petală este o zi care zboară luată de adierea vântului. Miresma ei însă poate duce dragostea și visul către toate sufletele pe care le întâlnești!
       Fii iubire, fii bucurie, fii speranță ! 

       Sunt liberă doar printr-o simplă alegere: IUBESC!

POVESTE DE IUBIRE

Că sufletul mi-așa curat cum gândul tău îl vrea, cum inima iubirii tale-l crede….Lucian Blaga 

 Ești visul meu cu roze pictat pe un papirus,

 Ce-a rătăcit cu dorul prin ploile de perle,

 Jertfind singurătatea în azuriu de nimbus,

 Tăgăduind tăcerea prelinsă-n scoici de stele!

 Prin pribegiri stinghere azi dorul te-a găsit,

 Ești vis al inocenței, senin și însemnat,

 Suspină doar cuvântul de lacrimi copleșit, 

 Și cântecul iubirii de umbre amânat.

 

 Scrisesem din iubire cu stele adormite,

 Din macii mei de dor discret azi ți-am zâmbit,

 Tu ai cules sărutul din vise contopite

 Și-o lacrimă sfințită de îngeri m-a trezit.

 

 M-ai alintat în versuri și-n flori de păpădie,

 M-ai legănat pe aripi de curcubeu și aștri,

 Ne-a răsfățat și cerul în vals de nostalgie,

 Iubirea ne e scrisă de pescăruși albaștri!

  

IUBIREA

     
      Dacă sita vremii cerne tot ceea ce are de cernut în viața noastră, dar ne rămâne IUBIREA înseamnă că avem tot ceea ce avem nevoie, restul sunt lucruri fără însemnătate!