FANTASME

 Am să îți șterg prezența din colbul meu de vise  

 Nimic să-mi amintească din toate câte-ai fost,

 Te-am zămislit din lanuri de gingașe narcise

 Ești val înfrânt de gânduri  în clipe fără rost.

 

 Lunatică fantasmă fără de chip și viață

 Ți-am spulberat cenușa-n răspântie de drum,

 Nici umbre nu există din tine-n dimineață,

 Doar  pescărușul  țese descântece în scrum.

 

 Ai fost o-nchipuire de albatroși în ceață,

 Otravă de iluzii în suflet inocent,

 M-am dezbrăcat de tine ridicolă paiață,

 De azi te iert de toate, ți-e sufletul absent. 

 

 Uitarea se așterne în timp ce marea tace,

 Un licurici dansează-n petale de cais, 

 Renaște-n mine viața prin rugăciuni de pace

 Și fluturi desenează pe buze galben iris.

 

 Îmi înflorește ziua cu ametiste-n cale

 Iar zâmbetul mi-e iarăși un crin în răsărit,

 Te-am aruncat în hăul nefericirii tale,

 Ești doar un chip de humă din visul meu cioplit.

 

 Când hoinăresc în vise te risipești în basme

 Te-au spulberat talazuri ca prundul de la mal,

 Nici nu-mi aduc aminte de ai purtat un nume,

 Eu cred c-ai fost doar sarea prelinsa  de un val.