Vorbește-mi despre tine în altă primăvară
Și spulberă-ți iubirea în mirişti de abis,
Alungă-ţi tainic dor de fluturii din vară
Doar amintiri cu nuferi să te alinte-n vis!
Noi am plătit doar vamă pe interzise drumuri,
Nu-ţi plângă flori de măr în suflet întristat,
Întoarce-te spre vise ce aripi au în zboruri,
Nu-ngemăna trecutul în foc de altădat!
Am ferecat iubirea într-un castel de lacrimi
Iar cheia e pierdută, deschizătoare nu-i,
Pe lacăt
e rugină, tristețea zace-n inimi
Coliere de speranţă le-am atârnat în cui.
Întruchipări nebune vin iarăși să ne ceară
Tributul inocenței ce l-am visat în doi,
Am spulberat suspine, himere de-odinioară
Nu mai plătesc nici biruri , nici frângere de
ploi.
M-am dezbrăcât de tine pentru a câtă oară?
Și inima mi-am pus-o zălog pentru alt dor,
Iubirea mea de taină, când dulce, când amară,
Vreau s-o alung din mine în cernere de nor.
Ce rost mai are astăzi să-mi aminteșţi de tine,
Când inima îți bate pentru iubirea cui?
Nu înțeleg chemarea ce vine înspre mine,
N-am să-mi împart albastrul cu ochii nimănui!
Te șterg astăzi din suflet şi te alung din
minte
Nici greierii nu cântă , iar doruri nu mai am,
Păstrez doar amintirea în albăstrele sfinte,
Ecoul ţi se stinge-n miresme de alean.
Din neguri de-amintire mă reîntorc spre mine,
Melancolii de-o clipă din umbre
năvălesc,
Cocorii-au aţipit în veşnicii străine,
Doar în oglinda tristă a vremii te zăresc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu