POTIRUL CLIPEI

 

 Surâs de fluturi tandri mă leagănă-n iubire

 Și flori multicolore își scutură tandrețea,

 Himerele din noapte pe clape efemere

 În tainice mistere îmi spulberă tristețea.

 

 M-ascund în bezna nopții sub aripă de înger,

 M-adăpostește trupul angelicului vis,

 Năvoadele din mine s-au rupt precum un fulger

 Ce-aprinde-n bezna nopții lumini care s-au stins.

 

 Te-am scris cu răsăritul iubirii nesfârșite

 Și ți-am cules tot dorul împrăștiat în vânt,

 Cristale sfărâmate din tine-s adunate,

 Mi le-am sădit în suflet și port turcoaz veșmânt.

 

 Păstrez delirul nopții și beau potirul clipei,

 De mâine cine știe de n-ai să cerni în lujeri 

 Și-n praf de păpădie egreta nostalgiei.

 Aș vrea să-mi cânți iubirea cu suflete de îngeri.